Dacă mă citiți aici de ceva vreme, probabil ați observat cam care este tipul meu de film. Și da, încă îmi plac poveștile simple, inspirate din realitate sau nu, cu personaje cu care îmi e ușor să empatizez, cu dialoguri deștepte, dar și cu multe, multe emoții. Pentru că, dincolo de orice, pe mine mă interesează ce-mi transmite treaba aia de pe ecran, cu ce rămân la finalul ei.

Ei, și după această introducere prețioasă, vreau să vă trântesc o concluzie. Scurt și la obiect: m-a făcut praf noul Avengers: Infinity War. Mi-a plăcut atât de mult, încât o să merg să-l mai văd o dată. Și dacă zic eu asta despre un fantasy cu supereroi, să mă credeți pe cuvânt că e super mișto! Mbuuun, acestea fiind comunicate, să trecem la niște motive concrete pentru care Infinity War e demențial.

Distribuția

Da, o să încep cu partea asta și o să vă explic și de ce. Eu cred că și în lumea asta a oamenilor bogați și faimoși sunt fix aceleași reguli. Dacă e chimie, funcționează și se vede. Dacă nu, rezultatul e unul forțat și nasol. Faza e că distribuția asta a influențat super mult succesul acestor filme. Și le iese în continuare, pentru că acolo nu sunt doar niște actori de zeci de milioane de euro, care arată mișto (doamne ajută, să o țină tot așa și la acest capitol!) și dau bine pe sticlă. Nu știu cum au făcut oamenii de la Marvel, dar chiar i-au adunat pe cei mai talentați și cei mai charismatici în aceeași poveste. Robert Downey Jr. mi se pare deja o legendă, Chris Evans face excelent slalom între filmele micuțe (să vedeți Gifted, e genial!) și blockbusterele cu Captain America, de Chris Hemsworth s-a prins deja toată lumea că e more than just a pretty face, chiar dacă înainte de Thor nu a avut cine știe ce roluri, Mark Ruffalo are premii peste premii, nominalizări inclusiv la Oscaruri, toată lumea știe ce poate, Benedict Cumberbatch e revelația britanică din ultimii cinci ani, Sebastian Stan e al nostru și-l iubim, dar lăsând asta deoparte, omul ăsta evoluează în permanență (îl mai știți pe Carter Baizen? :D), Tom Hiddleston e unul dintre cei mai expresivi actori pe care i-am văzut eu vreodată și asta doar ca să-i enumăr pe câțiva dintre ei. Și oamenii ăștia, inclusiv cei care au ajuns mai târziu în poveste (cum ar fi Tom Holland sau Chadwick Boseman), funcționează tare bine împreună atât pe platoul de filmare, cât și în afara lui (urmăriți interviurile de mai jos și o să înțelegeți de ce). Iar chimia lor se reflectă cel mai bine pe marele ecran, așa că e o bucurie să îi revezi pe toți.

Povestea care se conturează pas cu pas

Nimic nu e lăsat la voia întâmplării în Universul Marvel. Toată acțiunea e ca un bulgăre care se rostogolește și se face mai mare, tot mai mare și tot mai mare. Apare Iron Man, afli câte ceva despre el, mai vine un Civil War, pac!, se dezbină echipa, îi vedem și pe ciudățeii ăia de Guardians of the Galaxy, care vin și ei cu niște indicii importante, vine și Doctor Strange cu pietricica lui verde… e un puzzle, o acumulare treptată de momente care pregătesc confruntarea din Infinity War. Și confruntarea nu se termină în filmul ăsta, cred că e important să precizez asta. Infinity War e mai degrabă jumătatea din poveste. O jumătate presărată cu mult suspans, cu acțiune pe mai multe fronturi (că de-aia avem mulți Avengers), cu umor de calitate și cu un FINAL care îți dă cu virgulă, dar care e atât de bun tocmai pentru că iese din tiparul clasic.

Pe scurt, așa cum știți cu toții, Infinity War e despre lupta Răzbunătorilor împotriva lui Thanos, cel care vrea să controleze întreaga lume cu ajutorul Pietrelor Infinitului, pe care le tot vânează. E o bătălie care, așa cum am perceput-o eu, îi cam ia prin surprindere. Pentru că în momentul în care îi lovește „bomba”, sunt răsfirați, care pe unde a apucat. Dar se regrupează rapid și ăsta e unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult: se termină o scenă și bam, apare Captain America, stai ce mai stai și hop, vine Bucky, Black Widow e și ea gata să împartă niște pumni și picioare, iar Scarlet Witch are mereu un truc (sau două) în mânecă. Și e ca și când te-ai întâlni cu niște vechi prieteni, pe care nu i-ai mai văzut de multă vreme și de care îți era super dor! And that’s AWESOME!

Personajul negativ: Thanos

Nu o să zăbovesc mult asupra subiectului, dar Thanos e mișto. Te și înduioșează la un moment dat. Și cred că pentru prima dată văd un film cu supereroi în care este prezentat ca lumea backgroundul antagonistului. Adică nu la modul… e rău că așa este el. Chiar am citit niște interviuri în care Kevin Fiege, producătorul Avengers, povestea că a ținut mult la treaba asta, la accentul pus pe povestea lui Thanos. Și cred sincer că le-a ieșit bine, pentru că una dintre cele mai puternice scene din punct de vedere emoțional e una cu Thanos și… doar nu credeați că vă zic! 😀

Culoare, imagine, efecte: tot pachetul

Despre efectele Marvel știe toată lumea că sunt foarte bune, iar Infinity War nu dezamăgește la acest capitol. Mie personal mi-a plăcut mult să revăd șmecheriile lui Doctor Strange. Dar o să trec la punctele tari ale filmului și noile costume. Măi, prieteni, mie îmi place enooorm de Captain America/Steve Rogers, dar costumul ăla al lui de pe vremuri, cu măscuța aia sinistră pe fața lui frumoasă, era moartea pasiunii. Deci nu e spoiler dacă vă spun că sunt niște îmbunătățiri semnificative ale costumelor! Și costumul lui Spider-Man primește un upgrade important, o să vă placă! 😀

Și da, imaginea lui Infinity War, ca a tuturor filmelor Marvel, e bestială. Eu l-am văzut la IMAX în Afi și mi se pare cam cel mai bun ecran pentru a vedea genul acesta de peliculă, un adevărat spectacol vizual până la urmă!

Așa că dacă încă nu v-ați luat bilete la Infinity War, e timpul să o faceți. Pentru că vor fi două ore și jumătate de bucurie, emoții și suspans. Și n-o să regretați nici măcar o secundă, promit!

Filmul este distribuit de Forum Film România şi va fi disponibil în avanpremieră din seara datei de 26 aprilie, în format 3D, IMAX 3D, 4DX 3D şi Dolby Atmos. Biletele s-au pus deja în vânzare  în cinematografele partenere.

Foto: outnow.ch