Mi-a plăcut mult 2017. Cel puțin din punct de vedere cinematografic. Singurul meu regret e că nu a câștigat La La Land Oscarul pentru Cel mai bun film – nu-l voi include aici, pentru că a avut premiera în decembrie 2016 și încerc să mă raportez la cele lansate anul acesta, dar WOW! La La Land a fost, pentru mine, o bucurie. O capodoperă din toate punctele de vedere: poveste, mesaj, imagine, atmosferă, muzică, deznodământ – WOW din nou.

Încă mă enervează faptul că multe filme nu ajung să fie distribuite în România – e cazul lui Manchester by the Sea, care e o poveste impresionantă, cu niște conflicte puternice, un film care a luat niște premii importante și, cu toate acestea, la noi n-a auzit mai nimeni despre el. Aceeași problemă și cu Hidden Figures și Wind River, ca să dau doar câteva exemple.

Dar, pe lângă aceste mici probleme, pe care sper să le văd rezolvate în perioada următoare, a fost un an mișto. Cu Wonder Woman, Lion, Blade Runner 2049, Dunkirk, The Last Jedi și… și o să mă opresc aici și vă las cu un top subiectiv alcătuit din cele mai bune filme din 2017.

Jackie

L-am revăzut acum două săptămâni pe HBO și cred că e unul dintre cele mai bune filme ale lui Natalie Portman. Este genial modul în care a reușit să se transforme în Jacqueline Kennedy, un personaj „exploatat” foarte mult de producătorii americani, pe care ea l-a stăpânit impecabil. De la felul în care vorbește la fiecare gest mic, actrița a reușit să construiască cel mai bun portret al Primei Doamne a Statelor Unite într-un moment dramatic al vieții ei: asasinarea președintelui John F. Kennedy (Caspar Phillipson).

Lion

Well, aștept de multă vreme să îi declar public dragostea mea și iată că acum am ocazia să o fac: Dev Patel, te iubesc! 😀 Lion este unul dintre filmele la care am plâns cel mai mult anul acesta, dar și una dintre cele mai impresionante povești inspirate din fapte reale. Saroo este un băiețel din India care, la cinci ani, se rătăcește și ajunge la mii de kilometri distanță de casa lui. Înzestrat cu un extraordinar simț al supraviețuirii, el reușește să simtă pericolul și să fugă de probleme, asta până în momentul în care e adoptat de un cuplu de australieni și viața lui se schimbă. Dar amintirile tot mai șterse ale copilăriei sale nu îi dau pace deloc, așa că Saroo decide să afle cine este cu adevărat.

Wind River

Spuneam mai sus cât de tare mă enervează că multe filme bune nu ajung să fie distribuite în România (bine, nu că nu s-ar descurca românii în privința lor) și dădeam exemplul lui Wind River. Pelicula e regizată Taylor Sheridan, omul care a scris scenariile pentru Sicario și Hell or High Water, și îndrăznesc să spun că e una dintre cele mai bune și intense povești ale anului. E cu Elizabeth Olsen în rolul unei agente FBI care anchetează moartea unei tinere dintr-o rezervație amerindiană, e cu mister, dialog super mișto și momente în care efectiv îți stă inima.

Ana, mon amour

Am spus-o și în acest articol în care militez pentru filmele românești și o voi spune din nou: Ana, mon amour este cel mai frumos film românesc pe care l-am văzut eu vreodată. În regia lui Călin Peter Netzer, pelicula este o poveste de iubire intensă, tensionată, emoționantă. Iar Diana Cavallioti și Mircea Postelnicu sunt minunați în acest film!

Moonlight

E drept că voiam mult să câștige La La Land Oscarul (și chiar l-a câștigat… pentru vreo două minute în care Warren Beatty a încurcat învingătorul), dar Moonlight e un film superb. Un coming of age movie despre un tânăr de culoare, Chiron, interpretat, pe rând, de Alex Hibbert, Ashton Sanders și Trevante Rhodes, al cărui parcurs în viață nu este deloc unul simplu.

The Circle

M-am gândit puțin dacă să trec și acest film aici, dat fiind că nu e unul grozav, chiar dacă joacă Emma Watson și Tom Hanks în el – și de jucat, ei joacă bine! Dar am ales să-l includ pentru subiect, pentru că te face puțin să te gândești la povestea asta după ce-l termini de văzut. Te face să îți pui întrebarea: cât de departe vor merge lucrurile? Cât va mai conta intimitatea noastră în viitor? Mae Holland (Watson) se angajează la The Circle, o corporație tehnologică în care, aparent, totul este perfect. Oamenii sunt mereu amabili, oportunitățile de creștere curg, problemele, chiar și cele din plan personal, au o rezolvare, iar liderul companiei, Bailey (Hanks), știe să își inspire angajații prin discursuri motivaționale. Cu toate acestea, în scurt timp, Mae descoperă că intruziunea tehnologiei în viața ei are efecte îngrozitoare.

Dunkirk

În Dunkirk nu se vorbește mult, dar se simte enorm. Simți durerea, simți teama, simți efectele devastatoare ale războiului asupra psihicului unui om (Cillian Murphy… wow!). Regizorul Christopher Nolan a transpus pe marile ecrane povestea bătăliei de la Dunkirk (Dunkerque, Franța), când trupele britanice și cele ale Aliaților au rămas izolate pe malul mării, înconjurate din toate părțile de armata nazistă. Pentru salvarea acestora s-a recurs la un plan cu totul neobișnuit, dar care, în cele din urmă, a dus la un deznodământ uimitor.

Wonder Woman

Pe cât de tare au dat greș cu Justice League, pe atât de bine au lucrat la Wonder Woman. Cei de la DC Comics au fost foarte inspirați când au ales echipa formată din Patty Jenkins și Gal Gadot pentru un film de-a dreptul WONDERful.

Spider-Man: Homecoming

Știu că Batman e tare și toată lumea îl iubește, dar eu cred că sunt mai degrabă o fată Marvel. Iron Man e my kind of hero, Captain America e așa un băiat bun încât n-ai cum să nu-l iubești și Black Widow…hmm, o să spun doar că Scarlett Johansson e actrița mea preferată și mna, voi susține mereu orice film cu ea. Iar acum a apărut și ăsta mic, Tom Holland, care a reinventat personajul Spider-Man și a transformat Homecoming, un film de la care, trebuie să recunosc, nu aveam multe așteptări, într-unul dintre titlurile must see ale lui 2017. Well done, Marvel!

Thor: Ragnarok

Cu Spider-Man și Thor: Ragnarok, cei de la Marvel au pregătit foarte bine terenul pentru Infinity War, la trailerul căruia cred că m-am uitat de cel puțin 30 de ori până acum (mi se paaaaare atât de tare!!). Ragnarok e un film la care chiar râzi mult – foarte bună alegerea regizorului Taika Waititi, care, în sfârșit, l-a mai colorat puțin pe Thor. Și minunate personajele feminine ale filmului: Cate Blanchett, în rolul diabolicei Hela, și Tessa Thompson, în rolul lui Valkyrie.

Borg McEnroe

Am așteptat super mult filmul ăsta, pentru că știam că o să fie cam din aceeași zonă ca unul dintre favoritele mele: Rush. Din păcate, nu s-a ridicat la așteptările mele, dar merită văzut pentru scenele finalei de la Wimbledon din 1980, când stai cu sufletul la gură la fiecare lovitură de minge. Și pentru Sverrir Gudbnason și Shia LaBeouf, pentru modul în care i-au interpretat pe Björn Borg și John McEnroe, doi dintre cei mai buni jucători de tenis din istorie.

Blade Runner 2049

Eu am mers la acest film fără să știu despre ce e vorba în serie, ca o snoabă, pentru Ryan Gosling și Jared Leto. Dar m-a prins imediat povestea asta despre limite și umanitate, despre conflictul puternic dintre bine și rău. Iar Gosling face un rol incredibil de bun.

Star Wars: The Last Jedi

Despre cât de mult mi-a plăcut Star Wars: The Last Jedi am scris și aici, așa că nu voi relua povestea. Dar o să vă spun că, dacă încă nu l-ați văzut, e musai să mergeți la el cât îl mai prindeți la cinema. Eu deja m-am apucat să văd toate episoadele din serie, până la următorul film o să fiu pregătită!

Sursa foto: www.outnow.ch