Cum a fost a treia ediție Awake Festival? Cu muzică faină, filme, teatru și a true #BohemianBlast

Știți sentimentul acela pe care îl aveți când descoperiți ceva foarte mișto, poate un serial foarte bun sau o nouă trupă cool, și vreți să păstrați treaba asta doar pentru voi, pentru bucuria voastră, dar, în același timp, vreți să strigați în gura mare despre ea? Ei bine, cam ăsta e și sentimentul vizavi de Awake. Pe de o parte, le povestesc tuturor despre el, despre cât de fain e, dar pe de altă parte, îmi doresc să-l păstrez pentru mine, să rămână pentru totdeauna micuț, boem și drăguț.

Am ajuns pentru prima dată la Awake anul trecut și au fost niște zile de poveste la Domeniul Teleki din Gornești (județul Mureș). Am stat la filme în aer liber, într-un cinematograf improvizat lângă un pod – deja celebrul Cinema Under the Bridge, am prins niște super concerte Morcheeba, Subcarpați și Vița de Vie, am trecut pe la tot felul de activări, am cântat, am dansat și m-am distrat până-n zorii de zilei. Dar despre ediția de anul trecut am povestit deja aici, ce voiam eu să subliniez e faptul că am mers la Awake cu zero așteptări, pentru că nu știam mare lucru despre acest festival, și s-a dovedit a fi una dintre cele mai tari experiențe ale verii mele.

Weekendul trecut, povestea s-a repetat. Singura parte dificilă a fost drumul, din nou.  Mi se pare incredibil că, în România anului de grație 2019, faci 12 ore cu mașina până în Târgu-Mureș. A fost și contextul nepotrivit, ce-i drept, pentru că am plecat spre Awake pe 15 august, când a fost liber și toată lumea a plecat din București. Dar 12 ore…

Anyway, am încercat să văd jumătatea plină a paharului, să recuperez cu episoadele din Casa de Papel și cu o carte pe care plănuiam de multă vreme să o citesc și să intru în mood-ul de relaxare. Și mi-a ieșit, chiar dacă, din cauza aglomerației, am cam ratat prima zi de Awake.

Dar am recuperat din plin în a doua zi. Prima diferență pe care am sesizat-o, de cum am călcat pe pământul Teleki, să zic așa, a fost multitudinea de opțiuni pe care le aveam. Festivalul ăsta a crescut din multe puncte de vedere: mai multe scene, mai multe activități, mai multe activări. Și locul arăta grozav: instalații de artă super cool. Jocuri de lumini. Culori peste tot. Chiar nu s-au jucat deloc atunci când au ales tema acestei ediții: #BohemianBlast.

Ce-am făcut eu în cele trei zile de Awake? Am revăzut Parking la #CinemaUnderTheBridge. Tot acolo am prins și o mică improvizație, un soi de spectacol de teatru pe feminism așa. Am fost la show-ul Pussy Riot – foarte fain! Am prins un concert cu totul și cu totul inedit pus în scenă de către Diosa (Simona Strungaru), despre care nu auzisem nimic până acum, dar după ce am văzut ce a făcut la Awake… wow. Cred că hipnotizant ar putea fi descris spectacolul ei. Plus The Mono Jacks, Netsky și De Staat, niște olandezi ușor ciudăței, care m-au amuzat teribil cu dansul lor și cu o piesă care, fără să glumesc, suna cam așa: 1, 2, Pikachu, wanna peek at you! Dar cred că aveau ceva succes în viața lor de zi cu zi, că veniseră niște fani olandezi să-i vadă, dansau extaziați în primul rând, cu tot cu steag. În rest, am dat ture de festival, am citit în hamac în jurul micului lac, am stat la prezentările #FeedYourMind, am prins niște speakeri care chiar reușeau să transmită niște energii faine, plus multă inspirație. Bineînțeles, am  și mâncat porcării cu multe calorii (dietă de festival se cheamă) și, una dintre cele mai mișto chestii, am făcut un tur al castelului cu însuși contele Kalman Teleki. Un domn foarte simpatic și haios, cu niște povești grozave în spate. Așa că, dacă aveți drum prin Mureș în următoarea perioadă, chiar vă recomand din suflet să mergeți la Gornești și să vizitați Domeniul Teleki: atât clădirea barocă ridicată în secolul al XVIII-ea, cât și grădina engleză care îl înconjoară sunt spectaculoase! Ghidul turului e nimeni altul decât domnul conte, nu-l ratați!

Minusuri pentru #Awake3? Da, e musai să zicem și despre ele, pentru că feedbackul, până la urmă, ar trebui să fie unul constructiv și să ducă la creșterea calității unui eveniment. Festival, în cazul de față. Transportul a fost destul de complicat și aici mă refer strict la cei ca mine, care au avut cazare în Târgu-Mureș. Chiar am așteptat mult după autocare, pentru că acestea erau cam de 50 de persoane și nu plecau până nu se umpleau complet. Iar când niște festivalieri disperați (cum eram și eu, de altfel) că așteaptă de prea multă vreme și ratează experiențele de festival, un șofer de pe autocar le-a spus că nu își permite să plece cu 25 de oameni, că nu își scoate benzina. Într-o altă zi am luat taxiul, împărțit cu mai multe persoane, și a fost mult mai ok. Cred că plecările programate din oră în oră (sau din jumătate de oră în jumătate) ar fi funcționat mai bine. Că metoda actuală nu a făcut altceva decât să creeze numeroase frustrări.

Alt minus? Line-up-ul din acest an. Eu am fost pretty happy cu trupele pe care le-am prins, dar nu pot să nu fac comparația cu numele de anul trecut, când realmente a fost pliiin la Morcheeba, Subcarpați, Akua Naru și Vița de Vie. Și alta e atmosfera când în fața scenei este aglomerat și vezi numai mâini în aer și oameni dansând!

Mă întorc la #Awake4? Da, cu siguranță. Awake e altceva și toată experiența pe care o trăiești aici este o adevărată sursă de bucurie. Și ce pot spune, mie chiar îmi place să-mi petrec timpul… LA CASTEL!

Foto: Awake Photo Crew

Written By
More from Bianca Sterie

Winchester, cel mai înfricoșător film al lunii

O să spun de la bun început că nu prea mă omor...
Read More