Săptămâna trecută am văzut Un om la locul lui, debutul în lungmetraj al regizorului Hadrian Marcu, o poveste intensă, cu un triunghi amoros complicat.

Filmul spune spune povestea lui Petru, inginer de foraj într-o companie multinațională, care e pe cale să devină soț și tată atunci când Sonia, amanta lui, e implicată într-un accident grav de mașină. Pe măsură ce opțiunile sale se restrâng tot mai mult, Petru caută calea onorabilă de ieșire dintr-un triunghi amoros care se zgâlțâie din toate laturile. Pelicula este o adaptare a romanului „Firesc”, de Petre Cimpoeșu, cu Bogdan Dumitrache, Ada Galeș, Mădălina Constantin și Adrian Titieni.

Mi-a plăcut foarte mult perspectiva din acest film, pe care sper să-l descoperiți și voi cât de curând (rulează la cinema din 23 noiembrie), așa că n-am putut rata ocazia de a sta de vorbă cu Mădălina Constantin, una dintre protagonistele din Un om la locul lui, despre rolul ei și evoluția acestei povești.

  •  Povestește-ne, pe scurt, despre Sonia: cine este ea și care este rolul ei în triunghiul din Un om la locul lui?

Sonia este inginer geolog, este o femeie căsătorită, dar are o relație extraconjugală cu Petru, coleg de șantier. Sonia îi oferă lui Petru o altfel de relație, fără să-i ceară nimic. O relație liberă, bazată pe prietenie și pe o înțelegere specială.

  • Ce te-a atras la acest rol? Cum ai aflat despre proiectul lui Hadrian Marcu?

Florentina Bratfanof, directoarea de casting a filmului mi-a vorbit despre proiect și de la lectura primelor scene pentru casting am fost atrasă de complexitatea rolului și dificultatea lui.

  • Cum ți-ai construit peisajul, în ce a constat researchul pentru el? Povesteai la Q&A-ul de după avanpremieră că ți-ai imaginat trecutul personajului ca să ajungi la etapa la care se află în film.

Da, am lucrat destul de mult înainte de filmări, am citit mai multe cărți și texte despre amputare. Apoi, am vizitat un șantier de extracție petrolieră. Am văzut bărăcile în care locuiesc inginerii. Chiar dacă nu aveam scene pe șantier aveam nevoie să-mi imaginez viața ei dinainte.

  • Cum este Sonia în raport cu Laura?

Cred că Sonia nu este deloc geloasă în ceea ce o privește pe Laura. Ea știe ce face și își asumă situația așa cum e ea. Ele nu cred că s-au întâlnit înainte de a ajunge Sonia în spital, iar la spital aproape că nu mai contează nimic. E suparată pe Petru pentru că nu i-a spus adevărul despre copil, dar cred ca într-un fel îl înțelege.

  • Este interesant faptul că, în afară de Petru, Sonia nu prea interacționează cu personajele din film, nici măcar cu soțul ei. Ați avut în plan de la bun început această structură, focusul pe scenele lor?

Da, așa a fost scris scenariul. Filmul, urmărindu-l pe Petru în mod continuu, nu ne oferă ocazia de a  o vedea pe Sonia interacționând cu altcineva, dar aceste scene “elipsă” trebuiau cumva imaginate.

  • Care a fost pentru tine cea mai dificilă scenă din Un om la locul lui?

Cred că ultima scenă, pentru că era și foarte grea din punct de vedere tehnic, dar avea și un ritm aparte. Și, apoi, era vorba și de a găsi acea intimitate pe muchie între cele două personaje. A trebuit să găsim o dublă în care toate elementele să fie prezente.

  • De ce nu ar trebui să ratăm acest film? Care sunt punctele sale tari?

Cred ca e un film care tratează compexitatea relațiilor amoroase contemporane într-un mod nou, încă neexplorat în cinema-ul nostru. Este un film sincer și autentic, cu personaje pierdute în singurătatea lor.

  • La ce alte proiecte lucrezi în momentul de față?

Am început un proiect de teatru, o trilogie la Paris, în regia Alexandrei Badea. Tocmai am jucat prima parte din ea, la Teatrul Național de la Colline. Urmează partea a doua, cu premiera în Avignon, și apoi din nou la Colline. Tot la Paris voi juca la începutul anului viitor o altă piesa cu titlul “Convulsions”, în regia lui Frédéric Fisbach. Și în același timp pregătesc primul meu scurtmetraj, pe care l-am scris, și acum sunt într-o perioadă în care mai rescriu la scenariu.

Foto Ionuț Macri