Mai este foarte puţin până la cea de-a patra ediţie Bucharest International Dance Film Festival (6-9 septembrie, la Cinema Elvire Popesco, Centrul Național al Dansului București, LINOTIP – Centru Independent Coregrafic, DESCHIS Atelier, DESCHIS Gastrobar și Qreator), pe care eu îl aştept cu nerăbdare pentru filmul din deschidere, Dancer. Documentarul este povestea lui Sergei Polunin, un dansator care a revoluţionat lumea baletului, dar care s-a retras la vârsta de 25 de ani, celebritatea aducându-l aproape de autodistrugere.

Pe lângă Dancer, festivalul vine cu o mulţime de titluri şi activităţi faine, despre care ne povesteşte chiar acum Simona Deaconescu, directorul artistic BIDFF. 

Suntem deja la a patra ediție BIDFF, dar haide să ne întoarcem puțin la început. Cum s-a format ideea acestui festival?

În prima parte a anului 2015 am organizat în București proiecții de filme de dans, co-prezentate de festivaluri importante din Europa și SUA. Am observat cu entuziasm că filmul de dans avea un public constant și că spectatorii începeau să devină curioși în legătură cu acest gen. Am fost bucuroasă să descopăr un public nou, pe care nu-l mai văzusem până atunci la spectacolele de dans. Discutasem anterior cu colega mea, Anamaria Antoci, despre ideea de a organiza un festival și, în noiembrie 2015, am realizat o ediție pilot, în care am proiectat aproape 60 de scurtmetraje și am organizat un atelier condus de Jevan Chowdhury. Am considerat că este necesară o astfel de platformă în București, având în vedere că filmul de dans se dezvolta furtunos în SUA, Asia și Europa, dar la noi în țară nu era cunoscut decât de profesioniști. Existau câteva producții anterioare și interes din partea comunității artistice pentru a produce filme în care dansul este folosit ca limbaj, dar nu exista un context potrivit de formare și prezentare. Prin BIDFF ne-am propus să umplem acest gol.

Care sunt provocările, obstacolele de care te lovești atunci când organizezi un festival?

Principalele provocări țin de sursele de finanțare, care influențează programul artistic al festivalului și, de multe ori, și perioada pe care o alegi pentru desfășurarea lui. Fiind considerat o manifestare de nișă este destul de greu să convingi potențialii finanțatori și sponsori că un astfel de festival poate ajunge la o categorie largă de public. Chiar dacă după primele două ediții am demonstrat că avem un public numeros, finanțarea a rămas o problemă. Din păcate, cultura este subfinanțată în România, și aici mă refer în principal la acele proiecte realizate de ONG-uri. De aici derivă și alte provocări la nivel de promovare a evenimentului. Pentru că majoritatea proiectelor culturale aplică la aceleași sesiuni de finanțare, perioada în care se vor desfășura este una similară. Așadar, cele mai multe festivaluri și manifestări artistice se vor desfășura în septembrie – noiembrie. Este o perioadă de trei luni în care evenimentele ajung să se “canibalizeze” între ele la nivel de promovare și este păcat. Dacă s-ar schimba puțin sistemul de finanțare în cultură, am putea respira cu toții și am reuși să avem un calendar cultural coerent.

Pentru că ești atât regizor, cât și coregraf, ce crezi tu că au în comun filmul și dansul?

Atât filmul cât și dansul au un puternic impact senzorial asupra spectatorului și posibilitatea de a schimba perspectiva asupra unei idei. Limbajul cinematografic și cel coregrafic sunt bazate pe un raport de interdependență între mișcare și ceea ce generează mișcarea, precum și un interesant proces de selecție a materialului pe care vrei să-l folosești. Este important de menționat și faptul că prin dans ne referim la un spectru mai larg de manifestări artistice prin mișcare. Am prezentat filme care surprind mișcarea orașului, a obiectelor, a oamenilor într-un anume mediu. Încercăm an de an să găsim artiști cu viziuni noi despre cum aceste două arte pot remixa realitatea.

Tema BIDFF din acest an este [RE]TRACING. Cum ați ales-o? Care este mesajul pe care ați vrut să-l transmiteți?

Ne-am gândit că este anul Centenarului și ne-am propus să venim cu o viziune proprie asupra acestui eveniment. Astfel, nu încercăm să rememorăm fapte istorice ci, mai degrabă, să punem în valoare felul în care societatea a reacționat la schimbare în ultimii 100 de ani, prin dans și film. Este un proces care implică numeroase schimbări de paradigmă între generații și este important să vezi aceste transformări comparativ cu alte societăți. Ediția de anul acesta este dedicată recontextualizării și regândirii unor principii care ne guvernează viața, într-un context în care trecutul este văzut prin filtre diferite.  

Care sunt cele mai așteptate titluri de la această ediție BIDFF?

Cele două documentare prezentate în deschiderea festivalului (Dancer) și închiderea acestuia (Hail the New Puritan) cu siguranță vor oferi publicului o nouă perspectivă asupra motivației care stă în spatele carierei de dansator. Unul dintre evenimentele mele dragi este proiecția Midnight Specials: o selecție de filme românești de arhivă, care prezintă documentare, reportaje, filmări speciale, eseuri cinematografice din perioada 1926 – 1971. Este o proiecție organizată în parteneriat cu Centrul Național al Dansului, instituție care a investit mult în recuperarea istoriei dansului românesc. Am ales să organizăm trei proiecții speciale ale filmului My Life Rehearsed in One Leg, regizat de Bogdan Mustață, un film atipic unui festival de gen, dar care, prin propunerile sale la nivel de structură, estetică și realizare, se apropie foarte mult de un cinema fizic. Desigur că nu trebuie ratate cele două secțiuni de competiție dedicate scurtmetrajelor internaționale (Cinema Elvire Popescu, 8 septembrie, ora 18:30) și naționale (DESCHIS Gastrobar, 7 septembrie, ora 21:00).

Ce invitați speciali vor fi la BIDFF 2018?

2018 va fi un an cu mulți invitați internaționali la BIDFF. Mai mult de jumătate dintre regizorii filmelor prezentate în Competiția Internațională vor fi prezenți la sesiunile de întrebări și răspunsuri. Suntem foarte încântați să avem alături de noi doi specialiști de renume Guy Cools (dramaturg important la nivel european, lucrând alături de nume mari din dans precum Akram Khan și Sidi Larbi Cherkaoui) și Helena Jonsdottir (una dintre artistele care au adus inovații importante filmului de dans în ultimii 20 de ani). Alături de noi vor fi companiile La Communauté Inavouable din Franța (condusă de regizoarea Clyde Chabot) cu expoziția “a museum (theatre)” și Johanna Nuutien & CO din Finlanda cu spectacolul “Iris”. Adrien Ouaki este un coregraf emergent care trăiește la Paris și e câștigătorul competiției BIDFF din 2017. L-am invitat anul acesta să facă parte din juriul festivalului și să susțină un atelier. Tot din juriu va face parte și Gabor Pinter, un reprezentant important al industriei de film de dans din Ungaria, selecționer și director de festival. 

Ce alte activități vom avea în cadrul festivalului?

Una dintre cele mai importante activități conexe ale festivalului este Laboratorul de dezvoltare de filme de dans – Stories in Movement. Este vorba despre un program intensiv de formare profesională și networking, în cadrul căruia am selectat 10 proiecte, gândite de 13 participanți din România, Slovacia, Croația, Rusia, Bosnia și Herțegoniva și Italia. Atelierul are loc la LINOTIP-Centrul Independent Coregrafic și Qreator și se va finaliza cu o sesiune de pitching. Unul dintre proiecte va primi un premiu în valoare de 700 de euro din partea Institutului Cultural Român.