Am tot auzit că The Disaster Artist e cel mai bun film despre cel mai prost film, The Room adică, făcut vreodată. Sunt perfect de acord. Dincolo de asta însă, The Disaster Artist mi s-a părut o poveste despre lucrurile care se întâmplă atunci când schimbi perspectiva. Atunci când faci un pas în spate și îți analizezi creația, pe care ai etichetat-o drept un mare eșec, dintr-un alt unghi. Și începi să descoperi lucruri minunate!

The Disaster Artist: un artist neînțeles împotriva tuturor

Scris și regizat de James Franco, The Disaster Artist este inspirat dintr-un episod important din viața misteriosului Tommy Wiseau (interpretat tot de James Franco), regizorul care, în 2003, a făcut The Room, considerat cel mai prost film din toate timpurile. Wiseau este un tip care a apărut de nicăieri, despre care nimeni nu știe câți ani are sau de unde scoate bani pentru… orice. Vrea să fie actor și, atunci când este pe scenă, se rupe complet de lumea din jurul lui. Lui Tommy nu-i pasă de indicațiile altora, de oamenii care îi spun să fie într-un anumit fel, de cei care comentează și râd de accentul său. Și cred că această detașare ieșită din comun, acest fel boem de a fi îl transformă într-un personaj fascinant. Unul de la care chiar ai ce învăța. Bine, încearcă totuși să eviți lecțiile despre cum se face un film. 😀

Un tur de forță pentru James Franco

Știți meme-ul acela cu fața lui Hugh Jackman când află că a pierdut Globul de Aur în favoarea lui James Franco? Nu-l știți? Vi-l las mai jos. În fine, ideea e că, oricât de șocat ar fi fost Jackman, Franco a meritat cu vârf și îndesat premiul acela. Și, mda, poate că Hugh era mai degrabă surprins de toate desfășurarea de forțe de pe scenă. 😀


Dacă o să vă uitați la The Room (mă rog, doar la câteva scene de pe YouTube, nu trebuie să fiți chiar atât de masochiști!), o să vedeți că Franco e 1 la 1 cu Wiseau. Prestația lui te prinde atât de tare, încât nu-ți mai poți lua ochii de la ecran. Pe mine mă enervau scenele în care nu era el, pentru că voiam să-l văd, să-i aud accentul dubios și replicile fără sens. Apropo de asta, vă zic de pe-acum că s-ar putea să plecați de la cinema pe ritmul ăsta: „I did not hit her, it’s not true! It’s bullshit! I did not hit her! I did noooot! Oh hi, Mark!” Nu dau spoilere, doar vă avertizez! 😀 Și vă mai avertizez că o să râdeți cu lacrimi la bizareria asta de poveste, care, în mod sigur, o să vă captiveze și pe voi.

Filmul e despre James Franco, dar nu am cum să nu zic două vorbe și despre fratele lui, Dave, care joacă rolul lui Greg Sestero, prietenul cel mai bun al lui Wiseau și actorul principal din The Room. Mi-a plăcut chimia dintre ei, chiar au demonstrat că, atunci când e vorba de talent la mijloc, cazurile de nepotism au un deznodământ fericit. Sau… reușit.

Și, apoi, mai e nebunul de Seth Rogen, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Franco, care a fost și producătorul filmului și care, în The Disaster Artist, joacă probabil cel mai normal rol al său. Chiar mă gândeam, în timp ce mă uitam la el: „uite, măi, pentru prima dată nu e Rogen acela nebun din poveste!” 😀

Cel mai bun titlu pentru un film despre Tommy Wiseau

Mi-a plăcut mult titlul acesta, The Disaster Artist. Și o să vă spun de ce. Nu știu ce am citit, la ce m-am uitat sau cum am calculat eu, dar mie socoteala îmi dădea că Tommy Wiseau e un geniu cu o perspectivă unică, un adevărat vizionar al industriei. Care, total întâmplător, a comis-o o singură dată și a făcut o peliculă foarte proastă. Dar nu e așa. Și poate că de-asta mi-a plăcut atât de mult filmul, pentru că m-a surprins. Așa cum l-am văzut eu, Wiseau era foooarte departe de imaginea geniului, un veritabil artist numit DEZASTRU. Pe bune, știți titlurile acelea de film pline de metafore și substrat, care promit mai mult decât e cazul? Ei bine,  The Disaster Artist e pe cât se poate de onest. Și tocmai acest dezastru din capul lui Tommy m-a făcut să ador personajul, ba chiar să empatizez cu el.

Spuneam mai sus că Wiseau are momente când se rupe complet de lumea din jur. Dar, serios acum, chiar nu ai cum să nu-i apreciezi relaxarea, rezistența și, mai ales, încrederea în sine. Omul a vrut să facă un film. L-a făcut. Chiar dacă alții i-au zis să se lase de meserie. Chiar dacă au râs. Chiar dacă l-au umilit. Dar l-a făcut și a rezultat un eșec. Un film prost despre care s-a vorbit mult. Apoi, s-a mai făcut și un film despre acest eșec. Câte filme proaste se pot lăuda cu asta? Wiseau a dat greș, dar a schimbat perspectiva: The Room a rămas în istorie. Nu pentru calitatea lui, dar cel puțin a aflat toată lumea despre el. Și, măcar din punctul ăsta de vedere, a avut succes.

The Disaster Artist este distribuit în România de Vertical Entertainment și a avut premiera pe 12 ianuarie.

Sursa foto: www.outnow.ch