În fiecare an, în decembrie, îmi place să iau la rând publicațiile internaționale (și dacă tot am ajuns aici, țin să precizez că principalele mele surse de inspirație pentru Moviecore au fost IndieWire și Variety și că o să mă raportez mereu la ele pentru tot ce ține de film, pentru că mi se par cam cele mai bune publicații din zona asta) și să încerc să identific filmele cu potențial din anul următor.

Dacă mă gândesc la box office, cred că e deja clar pentru toată lumea că Avengers: Infinity War va da peste cap toate numerele. Săptămâna trecută, trailerul filmului a stabilit recordul pentru cel mai urmărit trailer din toate timpurile: 23 de milioane de vizualizări în numai 24 de ore (100 am făcut numai eu :D). Iar acum cred că a sărit de 78 de milioane. După dezamăgirea pe care am avut-o cu Justice League, îmi pun toate speranțele în Infinity War și chiar sper să se ridice la nivelul așteptărilor… pentru că vreau să rămân în tabăra Marvel. Acolo cu Scarlett Johansson, Robert Downey Jr. și Tom Holland. 😀

Dar când mă gândesc la filme cu potențial, mă gândesc mai degrabă la cele pe care le văd incluse în competițiile și festivalurile de film, fie că e vorba despre Oscaruri, Critics’ Choice Awards, Cannes sau Film Independent Spirit Awards. Și dacă intuiția mea funcționează și acum, cred că cele de mai jos sunt filmele despre care se va vorbi mult în 2018.

O să încep cu Lady Bird, pentru că tind să cred că acesta va fi filmul care îmi va plăcea mie cel mai mult. Din trei motive: 1. este debutul regizoral al Gretei Gerwig, actrița din Maggie’s Plan și Frances Ha, care e destul de cool să facă un film pe măsură, 2. e cu Saoirse Ronan, care e una dintre preferatele, o actriță care nu face altceva decât să evolueze de la un film la altul, 3. e un film despre maturizare, despre schimbare și evoluție, cu o adolescentă tare haioasă și… tare confuză în prim-plan. Iar eu rezonez mereu cu aceste povești. 😀

Apoi, aș pune pariu pe The Post. În regia lui Steven Spielberg. Cu Meryl Streep și Tom Hanks în rolurile principale. Filmul este inspirat dintr-o poveste adevărată, scandalul Pentagon Papers din America anilor ’70, în urma căruia publicația The Washington Post a publicat documente și informații confidențiale despre Războiul din Vietnam. Subiectul se aseamănă puțin cu cel din Spotlight, filmul care a câștigat Oscarul în 2016, dar The Post vine cu un caz care a avut un impact și mai mare, unul mult mai sensibil, și cred că Academia Americană de Film nu îl va trece cu vederea.

Aș putea spune rapid cinci titluri în care Jake Gyllenhaal a avut o prestație genială și ar fi meritat să primească niște zeci de premii. Dar, dintr-un motiv pe care nu mi-l explic, acesta actor e în continuare într-un con de umbră. Însă mie mi se pare senzațional, adică m-as duce acolo la ei, la Hollywood, și aș milita pentru Gyllenhaal în cât mai multe filme. Sper că, odată cu Stronger, lucrurile se vor schimba. Dacă vă veți uita la trailer, veți vedea că omul merită un premiu numai pentru cum joacă în acele secvențe. Stronger este povestea lui Jeff Bauman, un tânăr care devine victimă a atacului cu bombă de la Maratonul din Boston din 2013, o tragedie care îi schimbă toată viața.

Dacă ați citit articolul meu despre filmele inspirate din fapte reale, știți deja că mă atrag mult cele a căror acțiune are loc în timpul războiului. Așa că Darkest Hour, un film despre viața lui Winston Churchill (Gary Oldman), premierul britanic care a avut un rol decisiv în cel De-al Doilea Război Mondial, nu putea lipsi din această listă. Oldman este de nerecunoscut în rolul lui Churchill, o să fie foarte interesant să-l urmăresc. Iar dacă tot am ajuns la Darkest Hour, cred că trebuie să fac aici și o recomandare-bonus: Dunkirk, în regia lui Christopher Nolan, un film pe care sunt ferm convinsă că îl voi vedea în cursa pentru Oscar. Poveștile acestor două pelicule sunt interconectate și mi se pare tare că au fost amândouă lansate cam în același timp… cât să formeze un context în mintea spectactorilor.

Despre Phanton Thread nu știu ce să spun mai mult decât că de-abia aștept să-l văd. Regia poartă semnătura lui Paul Thomas Anderson, care știți că nu se încurcă niciodată cu prostii (There Will Be Blood, Inherent Vice). Iar în rol principal este Daniel Day-Lewis, care îl interpretează pe Reynolds Woodcock, un celebru croitor britanic, a cărui viață boemă este tulburată de apariția unei tinere, Alma (Vicky Krieps), ce devine rapid centrul preocupărilor sale.

Cam acestea sunt filmele pe care pariez momentan eu, însă promit să completez lista pe măsură ce mai descopăr câte unul. Vouă vă face vreunul cu ochiul? 🙂