Da, nu mai am răbdare. Marchez zilele în calendar până pe 15 aprilie, când va avea loc premiera ultimului sezon Game of Thrones pe HBO GO (în același timp cu cea din Statele Unite). Ca să fie treaba treabă, am și luat serialul de la început (am mai sărit câteva episoade, ce-i drept, din rațiuni de timp, dar sunt mulțumită per total de maratonul meu de forță) și am făcut și o trecere în revistă a celor mai importante momente din cele șapte sezoane în articolul de aici.

Iar în cele ce urmează vă las cu niște povești culese direct de la sursă, mai exact de la doi dintre cei mai simpatici băieți din serial (bine, de Gendry nu știu ce să zic, dar Grey Worm e one of my favourites), Joe Dempsie și Jacob Anderson, care ne împărtășesc acum mai multe despre marele final final Game of Thrones.

Cum începe sezonul final din Game of Thrones pentru personajele voastre?

Joe Dempsie: Ultima oară când l-ați văzut pe Gendry era în locul lui fericit, adică ținut aproape de Ser Davos în timp ce hiperventila. Gendry s-a întors dincolo de zid. Când îl vedeți în sezonul 8, e…

Jacob Anderson: E pe un cal foarte amuzant.

[râs]

JD: Nu am cele mai lungi picioare din lume. În mintea mea, mi se părea că arăt ca un dur, dar mi-am dat seama cum stau de fapt lucrurile. Oricum, pe scurt, la începutul sezonului 8, au început pregătirile. Gendry se pregătește să lupte ca să salveze omenirea, asta în timp ce încearcă să nu fie enervat de alte personaje.

Q: Și-a obținut ciocanul înapoi?

JD: Nu, nu l-a recuperat!

Cum stau lucrurile pentru Grey Worm?

JA: Este în Dragonstone. Dragonstone este insula Wight din Westeros. Spun asta cu mare respect pentru insula Wight și locuitorii săi. Însă ce e cel mai important e că-l vedem pe un cal și asta nu s-a mai întâmplat până acum.

A mai călărit vreodată?

JA: În primul meu sezon, sezonul al treilea, am luat lecții de călărit și apoi am mers în Maroc, unde luam cina într-o seară cu D.B. Weiss (n.red.: unul dintre co-creatorii GoT), care m-a întrebat: „Ce mai faci? Cum ți se pare totul?” I-am zis: „E grozav, mi-a plăcut la nebunie să călăresc, e foarte distractiv.” M-a întrebat apoi: „De ce călărești?”, iar eu eram: „Nu știu, e serialul tău.” Și el mi-a zis „Nu o să fii niciodată pe un cal, pentru că ești infanterist.” Deci după toți acești ani, e plăcut să folosesc asta în sfârșit.

Puteți spune ceva, oricât de criptic, despre cum evoluează lucrurile?

JD: Singurul lucru pe care o să-l spun e că nu cred ca se termină unde credeți că o să se termine.

JA: Sunt de acord. Iar asta e grozav.

JD: Cred că sezonul începe foarte… nu e chiar calmul dinaintea furtunii, ci pregătirea pentru ce o să urmeze. Lasă senzația unui eveniment dezastruos.

Probabil amândoi ați devenit foarte buni la păstrarea secretelor în ultimii ani.

JA: Fețe inexpresive. Toată lumea are fețe inexpresive.

JD: Am zis mai devreme că suntem crescuți pentru cariere în politică. Știu că în sezoanele 1-3 ni se spunea să nu dezvăluim spoilere, dar atunci nu erau mare lucru. Serialul nu avea proporțiile pe care le-a căpătat. Era ca perioada primitivă a protejării spoilerelor. Apoi, când m-am întors, și nu pot să zic că am experimentat situația la intensitatea ei maximă, însă sezonul 8 are ceva special, datorită entuziasmului general și, pentru că toți suntem conștienți de magnitudinea lui, vrem să ne asigurăm că facem totul cum trebuie. Și noi am fost la fel de entuziasmați ca restul lumii să citim scenariile și să filmăm. Au trecut ani întregi de când am fost tentat de amici să le spun ceva. Cu sezonul 8, nici măcar nu a existat tentația. Nici măcar cu mama mea.

JA: Ce am spus lumii este că, în acest sezon, există senzația că lumile încep să se ciocnească un pic. Aveam momente când ajungeam acasă din Belfast și îi spuneam soției mele că x sau y a zis asta sau asta s-a întâmplat pe platoul de filmări, iar ea putea să tragă concluziile. În plus, serialul ăsta e destul de lipsit de spoilere. Nu poți să dai de gol ceva decât dacă dai foarte multe detalii. Poți să spui niște momente importante, dar fără context, nu au același impact.

E ceva de care nu o să-ți fie dor?

JA: Costumul meu e foarte frumos creat, dar nu e practic. E minunat din punct de vedere vizual și estetic, dar nu pot să mă mișc în el, iar asta e greu când mă lupt. Anul ăsta a fost momentul când am făcut pace cu gândul că nu o să mai port acel costum vreodată. O sa fiu sincer, am plâns când l-am dat jos. Am tot felul de răni și tăieturi de la filmările de anul acesta, însă când mi-am dat jos tunica, pielea mi s-a lipit de costum și, pentru ultima oară, am izbucnit în lacrimi.

JD: Eu aș spune instinctiv zăpada artificială. Nu o să-mi fie dor vreodată de ea. Intră peste tot. O uram. Însă pe de altă parte, mă gândesc la atmosfera pe care a creat-o când filmam și cât de mult a ajutat. De exemplu, la scena în care eram dincolo de zid, stăteam în mijlocul unei furtuni și nu vedeam nimic în față. Dădeau cu zăpadă artificială în noi și ne ajutau să trăim și mai intens momentul. Mi-a plăcut să filmez acel episod. E ciudat, pentru că totul e legat. Aș spune, instinctiv, că „urăsc zăpada”, dar a făcut parte dintr-o experiență pe care o iubesc.

Ce lucruri practice ați învățat pentru Game of Thrones?

JD: Am avut câteva sesiuni de forjare cu Steve, care e unul dintre armurierii noștri de pe platoul de filmare. Face parte din departamentul artistic, dar e și un fierar foarte bun. Face paturi pentru oameni și porți de fier. M-au trimis cu el, să învăț meserie. Ce am făcut a ieșit drmaatic, dar mi-a atras atenția asupra acestei profesii. În mod tradițional, e privită ca un job incredibil de masculin. Îți petreci toată ziua lovind fier fierbinte cu altă bucată de metal.

JA: Cât de masculin.

JD: Chiar e. Transpiri tot, dar trebuie să ai viziune artistică și o atingere delicată.

JA: Eu mă pricep să mânuiesc o sabie destul de bine. Dacă cineva mi-ar da o sabie și mi-ar spune că trebuie sa mă lupt, probabil aș face ceva ravagii.

Foto: HBO România