Interviu cu Mihai Smarandache (Parking): „Mi-ar plăcea ca filmul să le dea oamenilor senzația că ceea ce își doresc nu e niciodata prea departe.”

Am văzut Parking, cel mai recent film în regia lui Tudor Giurgiu, în cadrul unei proiecții speciale, cu doar câteva zile înainte de a pleca la TIFF, de teamă să nu cumva să nu-l mai prind la festival și să ratez o poveste pe care voiam să o descopăr încă de când văzusem trailerul prima dată. Și țin minte că, imediat ce s-a terminat pelicula și s-au aprins luminile în sală, m-am trezit spunând: „Băi, mie mi-a plăcut super mult filmul ăsta!” Și cred că același lucru spun toți cei care l-au văzut.

Parking urmărește aventura lui Adrian (Mihai Smarandache), un poet care pleacă la muncă în Spania pentru a trăi o altfel de experiență de viață, una care să-l inspire inclusiv pe plan artistic. Dar întâmplările de care are parte aici îl fac să-și reevalueze propriul drumul și chiar îi setează o direcție nouă.

Povestea lui Adrian este, bineînțeles, mult mai complexă de-atât, așa că, în cele ce urmează, îl voi lăsa pe actorul Mihai Smarandache să ne dezvăluie mai multe despre ea și despre tot ce a înseamnat proiectul Parking (din 14 iunie în cinematografele din toată țara).

Pentru cei care încă nu au apucat să vadă filmul, povesteşte-ne puţin despre personajul tău: cine este Adrian şi ce ţi-a plăcut, ce te-a atras cel mai mult la el?

Adrian e un poet dintr-un orășel de provincie care într-o zi și-a luat inima-n dinți și a plecat să-și găsească fericirea în altă țară. Curajul ăsta nebun de a lăsa totul în spate și de a încerca necunoscutul, de a nu se complace în situația în care e, de a nu se mulțumi cu ceea ce are, chiar dacă ceea ce își dorește pare imposibil – toate m-au atras și m-au fascinat la el și, în același timp, acestea sunt și lucrurile care mie îmi sunt cele mai străine.

Adrian este primul rol principal într-un film pentru tine? Când şi de la cine a venit propunerea de a juca în Parking?

Nu este primul rol principal într-un film. Am mai jucat într-un film acum câțiva ani, o producție independentă, no budget, care a avut premiera în România și care a rulat, e drept pentru foarte puțin timp, în unele cinematografe din țară.

Pentru Parking, m-a chemat Tudor Giurgiu să dau o probă, am citit câteva scene, ne-am întâlnit de câteva ori și într-un final mi-a spus că a ales să lucrăm împreună la acest proiect. Asta se întâmpla cu aproximativ o lună jumate înainte de începerea filmărilor.

Ştiai spaniolă dinainte sau ai învăţat-o pentru acest rol? În ce a constat pregătirea pentru rolul lui Adrian?

Nu știam spaniolă înainte de începerea filmărilor. Cum am spus mai devreme, propunerea de a face parte din acest proiect , de a juca acest rol a venit cu doar o lună și ceva înainte de începerea filmărilor. M-am pregatit cam trei săptămâni (câteva zile pe săptămână) cu Marius Rădoi, care este profesor de limba spaniolă la Institutul Cervantes, căruia am să-i fiu recunoscător mereu pentru ajutorul dat, și în general pentru încrederea pe care mi-a insuflat-o. A fost greu , dar a meritat.

Care a fost, pentru tine, cea mai mare provocare legată de acest proiect, cel mai dificil lucru de făcut?

Limba spaniolă. Când o ai în față pe Ariandna Gil în scenă, afară sunt doar 7 grade Celsius, e trei noaptea și, din cauză că tu nu știi să vorbești spaniolă foarte bine, schimbi o terminație a unui verb și, brusc, tot ce ai zis devine din prezent trecut și se aude “stop!” și o iei de la capat… nu trăiești un sentiment tocmai înălțător. Pentru mine a fost foarte dificil faptul că nu am avut cum să improvizez text, să schimb, să adaug nimic și, implicit, nici partenera/partenerii nu au putut face asta.

Chimia dintre Adrian şi Maria e foarte intensă pe marele ecran, chiar aţi reuşit să creaţi o poveste memorabilă şi meritaţi toate aplauzele din lume pentru asta. Cum a decurs colaborarea cu Belén Cuesta, dar şi cu ceilalţi actori spanioli? Cum aţi lucrat împreună?

Belen este o actriță minunată, foarte generoasă. Ne-am înțeles foarte bine la filmări. M-a ajutat mult, mai ales cu textul, m-a ajutat mereu să găsesc cele mai naturale formulări, eventual să găsim cu ce să înlocuim un pasaj dacă, spre exemplu, îmi era greu de pronunțat sau orice altă problemă întâmpinam, desigur toate astea împreună cu Tudor. Toți actorii spanioli au fost minunați, toată echipa de altfel. Mă bucur mult că am avut ocazia să-i întâlnesc pe acești oameni, care mi-au readus aminte ce frumos e să spui povești.

Ce a însemnat experienţa Parking pentru tine? Cu ce ai rămas acum, la finalul acestui proiect?

Am învățat că e mult mai greu decât pare să faci un film. Am câștigat mai mult respect pentru meserie. Am învățat limba spaniolă. Am cunoscut o mulțime de oameni frumoși.

Şi cu ce ţi-ar plăcea să rămână publicul care vede Parking?

Mi-ar plăcea să le dea oamenilor senzația că ceea ce își doresc nu e niciodata prea departe. Că dacă ai puțin curaj, poate viața te va răsplăti cu experiențe care îți vor întrece așteptările. Că trebuie să îndrăznești.

Teatru, film? Ce urmează acum pentru tine?

Acum urmează o vacanță pe care o aștept de multă vreme. Apoi teatru. La Odeon , la unteatru, la Point. Pe film voi lucra la un scurtmetraj în septembrie și cam atât. Pentru moment.

Foto: Transilvania Film

Written By
More from Bianca Sterie

(Review) Chilling Adventures of Sabrina, un serial mai dark și mai fain decât mi-am imaginat

Despre noul serial Netflix – Chilling Adventures of Sabrina – am scris...
Read More