De Nona m-am lipit imediat anul trecut, la TIFF, când am cutreierat cu ea Clujul ca să ajung la cât mai multe filme din program. Tot cu ea am fost și la primul film în VR, un documentar despre Casa Albă, prezentat de nimeni altul decât domnu’ Obama, și sper că o să prindem împreună și ceva festival de muzică sau de teatru.

Pentru că da, Nona nu prea ratează festivalurile (și scrie conștiincios despre ele pe Festivalier.ro). Pe lângă asta, e pasionată de tenis și sailing (a făcut și școală, ceea ce înseamnă că poți ieși în siguranță cu ea pe mare) și speră să găsească o metodă prin care să le îmbine pe toate trei: eventual, un festival la care să se joace tenis pe barcă, după cum zice Nona.

Până atunci, se antrenează pe partea de comunicare pentru mai mulți clienți din zona corporate. Iar acum ia o scurtă pauză și de la asta, pentru că este momentul să ne povestească despre filmele și serialele ei preferate.

Îți mai amintești primul film văzut? Primul pe care l-ai conștientizat, care te-a impresionat și ți-a dat o anumită stare?

Da, țin minte că primul film pe care l-am văzut a fost Piaf – The Early years (1974), în regia lui Guy Casaril și cu Brigitte Ariel în rolul principal. Cred că aveam vreo 3-4 ani când l-am văzut și m-a impresionat viața lui Edith Piaf, cât de greu i-a fost până să devină artista pe care o admirăm în prezent. Am rămas de atunci fanul piesei Non, je ne regrette rien. Plus că nici eu nu regret nimic, cel puțin deocamdată. 🙂

Care este primul actor sau prima actriță pentru care ai avut un crush?

Nu cred că am avut neapărat un crush, dar trebuie să recunosc că pentru Keanu Reeves

am avut, prin adolescență, o preocupare mai intensă. Nu-i ratam filmele și mi se părea cel mai fain actor, mai ales când s-a lansat Matrix și l-am văzut într-un rol mai complex. În timp, pasiunea pentru Keanu s-a mai estompat. M-am reorientat spre Sean Penn și Colin Firth, care au fost actorii mei preferați mai multă vreme. În prezent, nu pot să spun că am neapărat niște actori preferați, acum sunt mai degrabă interesată de scenariu, scenografie și regie.

Când ai mers prima dată la cinema și ce film ai văzut atunci?

Aveam vreo 10 ani și unchiul nostru ne-a dus pe mine și pe sora mea la cinematograf pentru prima dată. Atunci am văzut 101 dalmațieni, producția din 1996, cea în care Glenn Close face un rol demențial. Țin minte că ea m-a speriat destul de tare, dar mi-a și plăcut să văd un film pe un ecran uriaș.

Cumva, involuntar, păstrez o tradiție ca de Crăciun să văd 101 dalmațieni, asta pentru că se întâmplă destul de des să fie difuzat la TV în perioada Sărbătorilor, după Home Alone, bineînțeles. De fiecare dată când văd filmul, mă gândesc că mi-ar plăcea să am un dalmațian, dar nu chiar 101.

Dintre toate filmele pe care le-ai văzut până acum, care este preferatul tău?

Filmul pe care-l iubesc cel mai mult, la care m-aș uita de sute de ori și aș râde la fel este Mon Oncle, în regia lui Jacques Tati. Este un film în ritmul altor vremuri, cu o coloană sonoră minunată, cu un subiect foarte bine pus în scenă și jucat impecabil, la fel de actual și în prezent. Surprinde felul în care interacționăm cu tehnologia și relaționarea cu familiile noastre. Cei pasionați de ideea de smart home se vor amuza și mai tare la acest film. Ce să mai, dacă nu l-ați văzut până acum, să vă uitați neapărat. Vă garantez că o să râdeți mult și o să rămâneți cu un vibe foarte fain.

Dar cea mai mare dezamăgire?

Din fericire, nu am mari dezamăgiri pentru că mă orientez spre filme care au măcar o parte ok și atunci nu pot să spun că îmi pare rău că le-am vizionat. Cel mai recent, zilele trecute, am fost un pic dezamăgită de ultimul film al lui Woody Allen, Wonder Wheel, care putea să aibă un sfârșit mai reușit. Totuși, până să ajungi la final, este un film bun, în stilul lui Woody Alen care reușește de fiecare dată să facă dintr-o poveste aparent banală ceva foarte interesant.

Care este ultimul film la care ai plâns?

Am plans la Cold War, în regia lui Paweł Pawlikowski. M-a înduioșat foarte tare povestea celor două personaje principale și finalul. Nu aș vrea să divulg mai multe, vă recomand să-l vedeți, în cazul în care nu l-ați văzut deja.

Care este filmul care îți amintește de copilărie?

Dallas, în mod evident. Era mare agitație când urma să înceapă un episod nou, am suferit cot la cot cu JR și cu Bobby, Pamela era personajul meu preferat și modelul meu în viață la momentul respectiv. Aveți grijă la ce seriale se uită copiii. 🙂

Care este, din punctul tău de vedere, cea mai mișto replică dintr-un film?

“Carpe diem. Seize the day, boys. Make your life extraordinary.” din Dead Poets Society (1989).

Blockbustere sau filme independente? Care categorie te atrage mai tare?

În mod categoric prefer filmele independente, în special cele europene. Mi se pare că au mai multă profunzime, reușesc să transmită mult mai mult. De asta și atunci când vine vorba despre festivalurile de film, preferatele mele sunt Cannes, Berlinala și Sundance.

Care este genul cinematografic cu care tu rezonezi cel mai mult?

Nu am un gen cinematografic preferat, mai degrabă aleg filmele în funcție de subiect, de regizor, de distribuție. Cel mai des urmăresc filme de artă, biografii, documentare, dar chiar nu mă dau înlături de la o dramă sau de la un film de acțiune atâta timp cât subiectul este unul care să-mi placă.

Cum stai la capitolul „filme românești”? Ce titluri autohtone ai văzut și ți-au plăcut?

Am văzut multe filme românești, mai recente și mai vechi. Mi-au plăcut Aferim, în regia lui Radu Jude, A fost sau n-a fost, în regia lui Corneliu Porumboiu, Charleston, de Andrei Crețulescu și Bacalaureat, regizat de Cristian Mungiu.

Lumea se plânge adesea că filmele românești sunt prea dramatice și gri. Dacă ai face tu un film românesc, despre ce ar fi povestea și ce titlu i-ai da?

Da, adevărul este că și mie mi se pare că avem tendința de a prezenta preponderent o anumită scenografie în filmele românești, una destul de întunecată și de încărcată din mai multe puncte de vedere. M-am bucurat să văd un alt vibe în Charleston, în regia lui Andrei Crețulescu, un film care are și o coloană sonoră interesantă.

Dacă ar fi să fac un film, probabil că ar fi plasat la un festival, eventual la festivalul de jazz de la Gărâna sau la Bonțida, la Electric Castle. Aș arăta și partea fresh, actuală a societății noastre. Avem multe lucruri de arătat și multe subiecte de etalat.

Filme versus seriale: la care te uiți mai des?

De ceva timp cred că proporția este relativ egală. Vizionez destul de multe filme de lungmetraj, dar în timpul săptămânii, când seara nu mai am chiar atât de mult timp la dispoziție, un episod dintr-un serial de pe Netflix sau HBO Go este exact ce-mi trebuie.

La ce seriale te uiți acum?

Îmi place foarte mult un serial francez pe care îl urmăresc acum pe Netflix – Call my agent. Este despre o agenție de impresariat artistic din Paris, despre cum relaționează impresarii cu actorii lor în tot felul de situații complicate, dar perfect posibile. Sunt foarte multe momente amuzante, actorii joacă bine și mi se pare că tot serialul are un aer diferit fașă de ceea ce se întâmplă prin serialele americane.

În același timp, urmăresc cu îngrijorare episoadele din Black Mirror și sper să nu devină realitate totuși 🙂 La fel, cu ceva îngrijorare mă uit și la The man in the High Castle, un fel de exercițiu de imaginație: ce-ar fi fost dacă Germania și Japonia ar fi câștigat Al Doilea Război Mondial. Este foarte bun!

Mă mai uit și la The House of Cards, deși tot primele două sezoane au fost cele mai reușite, acum mi se pare că au diluat subiectul destul de mult.

La fel, sunt aproape la zi și cu The Handmaid’s Tale, pe HBO Go, mi se pare interesant cum au dezvoltat acțiunea din carte și au dus-o și mai departe.

Un alt serial care îmi place foarte mult și pe care îl recomand este The Marvelous Mrs. Maisel, pe Amazon Prime. Rolul principal este jucat de Rachel Brosnahan, care a avut un rol scurt și în The House of Cards, și care a primit Globul de Aur pentru rol.

 Dacă ar fi să alegi doar trei seriale care ți-au plăcut, care ar fi preferatele tale?

Cel mai mult mi-au plăcut Breaking Bad, Mad Men, The Crown, Fargo, The Marvelous Mrs. Maisel, Big Little Lies, The Big Bang Theory, Sharp Bbjects, Modern Family și Transparent. Mi-e imposibil să aleg doar trei, sunt prea multe seriale bune pentru un top 3. Pot face un top 10, mai degrabă.

Fă-ne o ultimă recomandare culturală înainte să încheiem: un film, un serial, o carte, un spectacol de teatru sau o expoziție care te-a impresionat în ultima perioadă.

La capitolul filme, mi-au plăcut foarte mult Cold War (pe care îl puteți vedea în cinematografe în perioada asta) și Roma, în regia lui Alfonso Cuaron (se poate vedea pe Netflix). De abia aștept să văd At Eternity’s Gate, un film în care William Dafoe îl interpretează pe Vincent Van Gogh, The Favourite, care pare să fie favoritul multor critici și cu un rol bun pe care îl face Emma Stone și Vice, un film despre Dick Cheney și influența pe care a avut-o în politica americană.

O să mă repet un pic, dar chiar vă recomand să urmăriți Call my agent, mai ales dacă sunteți pasionați de industria cinematografică. Iar dacă sunteți curioși să vedeți cum poate o femeie să devină un comedian de succes în anii 50, atunci uitați-vă la The Marvelous Mrs. Maisel.

Cartea pe care v-o recomand să o citiți ar fi Less, scrisă de Andrew Sean Greer, este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii ani. Știu că a fost tradusă și la noi, deci o veți găsi în librării și în limba română.

Cât despre o piesă de teatru, în mod cert este de văzut Pădurea spânzuraților, în regia lui Radu Afrim, la Teatrul Național București. Reprezentațiile pentru februarie sunt sold-out, dar să le urmăriți pe cele din luna martie și să mergeți neapărat.