Moviecore’s Quiz cu Roxana Marin: „Nu judec, încerc să găsesc frumosul chiar și în cel mai dezlânat scenariu”

Colegă de birou pentru o scurtă vreme în agenție. Colegă de cameră la Awake, aka cel mai mișto festival pe care l-am descoperit eu anul trecut (și la care plănuiesc să merg și anul acesta). Un om smart și creativ, care anul trecut a pus bazele Wecollab (the modern incubator. creating the future. perpetual thinkers, learners, makers, doers. informed by arts, popular culture and the process of collaboration. the passionate and imaginative creative collective). Cu care nu apuc niciodată să stau la povești atât pe cât mi-aș dori, dar sper că rectificăm problema cât de curând.

Pe scurt, Roxana Marin. Care mi-a promis că la Oscaruri stăm să comentăm împreună, pentru că și ea face din categoria oamenilor (nebuni) care stau să urmărească ceremoniile astea toată noaptea. Și pe care am luat-o de curând la întrebări despre filmele și serialele ei preferate, pentru că aveam încredere mare în „bagajul” ei cinematografic. Iar dacă veți citi interviul mai jos, o să vedeți de ce am pariat de la bun început pe recomandările sale: sunt awesome!

Îți mai amintești primul film văzut? Primul pe care l-ai conștientizat, care te-a impresionat și ți-a dat o anumită stare?

Hmm, am prins puțin din anii comunismului și îmi aduc foarte bine aminte atât programul limitat la televizor, cât și filmele lui Nicolaescu, ce rulau în timpul revoluției. Așa că imaginația era greu de cultivat cu ce aveam atunci în jur. Dar am avut norocul să am niște părinți intelectuali și pasionați de arte, care în plus m-au trimis la studii la Liceul de Artă. Încet-încet, mi-au deschis imaginația către o altă lume, cea artistică. Cred că Star Wars, serialul Star Trek, Dead Poets Society și Man in the Moon. Două extreme, nu?

Care este primul actor sau prima actriță pentru care ai avut un crush?

M-au fascinat personajele negative sau cele care pornesc în story cu multe defecte. Mereu mult mai complexe, rotunde și cu transformări de-a lungul narativului, din care pot învăța în plan real.  Cred că primii au fost River Phoenix, Robert Downey Jr., Heath Ledger, Ethan Hawke. În această ordine. Nu mi-am cumpărat postere cu ei, dar le-am urmărit cariera. To this day, Robert is still on my favs list, acum cu o poziție mai jos decât Rami Malek. Cu Ethan Hawke am împărțit un long walk pe Calea Victoriei spre Cinema Pro în 2017. Nu i-am zis că ador seria “Before..”. Greatest day ever!

Când ai mers prima dată la cinema și ce film ai văzut atunci?

În liceu, în Tulcea. Preferam cel mai mic cinema. Mă amuz când îmi aduc aminte că Select era ziua cinematograf și seara se transforma în discotecă. Panza de proiecție era de fapt o improvizație ruptă, pe care nu vedeam replicile traduse. Eram singura care mergea la prima ora și literally deranja angajații să pornească proiecția :). Oricât de corny ar suna acum, atunci știam că vreau să explorez lumea artistică și creativă de dincolo de granițele orașului. Acum sunt atât de norocoasă să lucrez și să creez în publicitate și artă de mai mult de 15 ani. Ultimul film văzut acolo a fost Serendipity. Mulți ani mai târziu am ajuns la NY și am vizitat this most wanted dessert destination. Niciodată nu uit de unde am plecat. Acum, de cele mai multe ori merg singură la cinema, it makes me feel closer to home.

Dintre toate filmele pe care le-ai văzut până acum, care este preferatul tău?

Niciunul. Am prea multe. Cu siguranță am văzut mii. De la perioada casetelor dublate de Irina Nistor, filmele de acțiune, filmele dublate în italiană pe canalele lui Berlusconi, până la 3D-ul și Netflixul de acum, dioptriile mele s-au mărit considerabil. Mă uit la multe genuri și nu mi-e rușine să admit că am văzut Titanic de peste 10 ori. Explorez noul și am perioade și perioade.

Mă îndrăgostesc prea des de filme și poveștile lor că să  fiu fidelă unuia. Pe cele în care mă imersez în mod special am obiceiul să le văd de mai mult de 5 ori. Micul meu secret :). Bohemian Rhapsody este cel mai recent (l-am văzut de 7 ori), și până la el, La La Land (9 ori).

Woody Allen este to this day unul din scenariștii mei preferați. Kathryn Bigelow m-a făcut să mă îndrăgostesc de ideea de libertate și de surf. Cuaron are un simț estetic pe care îl simți în fiecare cadru, până și Harry Potter 3 a devenit mai senzual. Malena, Jamon-Jamon-ul lui Almodovar sau Lolita lui Lyne au pentru mine un erotic aproape de negăsit în filmele de acum. Nolan mă hipnotizează de ceva timp. Malick m-a ajutat să fotografiez mai mult și poate mai bine, să mă uit mereu de jos în sus, spre cer. Dacă zic că și Darren Aronofsky și Black Swan sunt printre preferate, oare sunt subiectivă? 🙂

Am o colecție de DVD-uri la care nu vreau să renunț. Dar recunosc că acum cel mai mult din timp îl petrec pe short series și documentarele lui Netflix.

Dar cea mai mare dezamăgire?

Nu prea ajung să fiu dezamăgită, pentru că nu iau în considerare ratingurile sau cronicile (doar pe tine, Bianca) și nu mă iau așa serios cât să desconsider any creative work. Am învățat în timp că fiecare judecă un produs artistic prin lentilele propriei experiențe sau prin starea lui emoțională  din acel moment. Lucru care e subiectiv și nu neapărat obiectiv sau constructiv.

Probabil Shape of Water m-a dezamăgit, dar numai pentru că Labirintul lui Pan e unul din favoritele mele și del Toro as well. Și nu am avut de la el același tip de poveste multi-strat. But I loved the DOP și limbajul corpului, so there you go, ceva tot mi-a plăcut.

OH, Point Break 2, wow, ce epic fail versus the original cult movie of the 90’s.

Care este ultimul film la care ai plâns?

Eu plâng și la reclame (dacă sunt bune and they touch a chord with me). Și la decernările de premii plâng, pentru care stau trează noaptea ca o tradiție. Sau la momentele faine din James Lipton/Inside the Actors’ Studio. Pentru cine știe seria de interviuri. Deci… e ușor să plâng, a lot of things move me. Și multe mă inspiră în ceea ce fac și creez zilnic. Moonlight. Probabil cel mai recent film la care am plâns a fost BoRhap. Sau Green Book!

Care este filmul care îți amintește de copilărie?

În general filmele de acțiune, orice cu Bud Spencer și Terence Hill, JC Van Damme și, la polul opus, Casablanca și Pe aripile vântului.

Care este, din punctul tău de vedere, cea mai mișto replică dintr-un film?

Show me the money? :))

Cred că eu la 15 ani ar alege: I think this is the beginning of a beautiful friendship și Play it again, Sam. 

Eu la 35: We are all legends.

Mai mult decât o replică, monologul lui Pacino din The Devil’s Advocate:

Who are you carrying all those bricks for anyway? God? Is that it? God? Well, I tell ya, let me give you a little inside information about God. God likes to watch. He’s a prankster. Think about it. He gives man instincts. He gives you this extraordinary gift and then what does He do? I swear, for His own amusement, His own private cosmic gag reel, He sets the rules in opposition. It’s the goof of all time. Look, but don’t touch. Touch, but don’t taste. Taste, don’t swallow. And while you’re jumpin’ from one foot to the next, what is He doin’? He’s laughin’ His sick, fuckin’ ass off. He’s a tight-ass. He’s a sadist. He’s an absentee landlord. Worship that? Never! … Why not? I’m here on the ground with my nose în it since the whole thing began! I’ve nurtured every sensation man has been inspired to have! I cared about what he wanted and I never judged him. Why? Because I never rejected him, in spite of all his imperfections! I’m a fan of man! I’m a humanist. Maybe the last humanist. Who, în their right mind, Kevin, could possibly deny the 20th century was entirely mine? All of it, Kevin! All of it! Mine! I’m peaking, Kevin. It’s my time now. It’s our time. 

V-am zis că prefer personajele negative :).

Blockbustere sau filme independente? Care categorie te atrage mai tare?

Sunt no 1 fan Sundance. Însă, de multe ori, am senzația că ne vine să zicem independente, sună mai bine sau ne dau o imagine mai elitistă. Lupt și mă lupt cu acest cuvânt: elită. Care înseamnă deopotrivă pseudo-intelectuali, forțat, exces și marginalizare. Mie îmi place să creez comunități, oriunde merg. Așa că o să aleg filme cu imaginație, vii, cu caracter, indiferent de revenues. Nu ai cum să știi asta de dinainte, trebuie să mergi la cinema, să vezi filmul (blockbuster sau nu) și să decizi pentru tine ce rol va avea pelicula în propria ta poveste. Cidade de Deus o fi destul de independent cât să fie un film bun pentru premii sau destul de comercial cât să și vândă? Am văzut filmul înainte să plec în Rio și cam tot ce era acolo am trăit pe străzile metropolei, chiar pe pielea mea. Ăsta e rolul acelui film în propria mea poveste :). Am văzut L’ecume des jours în același an în care tatăl meu se lupta în secret cu o maladie necruțătoare. Mi-a alinat mult din ce trăiam atunci. Sunt recunoscătoare deci filmelor pentru multe momente frumoase și vindecătoare. Și nu judec, încerc să găsesc frumosul chiar și în cel mai dezlânat scenariu.

Care este genul cinematografic cu care tu rezonezi cel mai mult?

Musicalul, drama, adventure și sci-fi. Și multe altele. Fără horror însă anymore, am văzut în exces în adolescență. Toate filmele cu omens, monștri și Krugers.

Cum stai la capitolul „filme româneșți”? Ce titluri autohtone ai văzut și ți-au plăcut?

Nu stau foarte bine, prefer dansul contemporan și teatrul când vine vorba de români. Am văzut filmele vechi, de dinainte de 90. Și Mungiu. Nu am răbdare pentru Cristi Puiu și am o limită de povești dramatice și gri. Mai degrabă aș vedea din nou Liceenii sau Bună, ce faci?.

Lumea se plânge adesea că filmele româneșți sunt prea dramatice și gri. Dacă ai face tu un film românesc, despre ce ar fi povestea și ce titlu i-ai da?

Nu aș porni cu răspunsul la această întrebare. M-aș întreba mai degrabă despre ce am vrea să fim noi ca popor. Care este narativul pe care vrem să îl creăm for the next 50 to 100 years? Am creat povești gri după ce am ieșit din regimul gri, și este de înțeles. Dar cum ar fi să ne uităm cu o altă optică spre viitor? Israel a făcut din dansul contemporan brand de țară.

Sunt confident că avem incredibil de mulți storytellers talentați și imaginativi. Dar cinematografia este o industrie și până când cineva nu va avea și o viziune pentru dezvoltarea ei strategică, sustenabilă și în folosul capitalului nostru de imagine ca țară, mi-e teamă că tot ce vom crea va fi disparat și cu niște peaks o dată la câțiva ani la Cannes sau Berlin. Also, m-aș uita la orice film cu Ana Ularu, I am her greatest fan!

Filme versus seriale: la care te uiți mai des?

Lucrez în industria creativă, conduc echipe și dezvolt proiecte și campanii. Așa că filmele/serialele zilei sunt tema pentru acasă și subiecte zilnice de conversație și inspirație. Încerc să păstrez un echilibru între cele două. Trăim prea repede, consumăm prea repede și uităm prea repede. Ne este mai ușor (și mai ieftin și mai time efficient) să deschidem Netflix sau HBO GO decât să plătim 20-30 de lei la cinema. Dar experiența cinema-ului este una specială, fie că o trăiești singur sau cu familia/prietenii. Poveștile de pe big screen vor fi pentru mine întotdeauna mai fascinante și hrănitoare. But then again, we are living crazy fast times and we need to have a high AQ.

La ce seriale te uiți acum?

American Crime Story (Versace) just checked, musician/artists’ documentaries (inclusiv Fyre Festival docu), Narcos (Mexico), Pose, Sex Education, Dark Tourist, American Gods.

Dacă ar fi să alegi doar trei seriale care ți-au plăcut, care ar fi preferatele tale?

Sex and the City, Narcos (the Pablo story seasons), Seinfeld, Who is America, SeaQuest (îl mai știe cineva?), Xfiles. Sunt 6, multiplu de 3. E OK? Dacă mă lăsai mai multe, îți puneam și Dallas și Pose și The Big Bang Theory și The Crown și Stranger Things. Hey, am văzut zeci de episoade și din Young and the Restless și tot Baywatch de 2 ori. Melrose Place, BH 90210 și Gossip Girl se pun?  Nu mă pot hotărî la 3. Sau nu vreau să-mi îngustez opțiunile 🙂

Fă-ne o ultimă recomandare culturală înainte să încheiem: un film, un serial, o carte, un spectacol de teatru sau o expoziție care te-a impresionat în ultima perioadă.

Nu mai fac și nu mai vizionez nimic până în aprilie, GOT. Sau voi mai faceți ceva până atunci? Glumesc.

Series: The Marvelous Mrs. Maisel (more impressed by season 1). Comedians în Cars Getting Coffee 4ever and always a good choice. Orice documentar cu un artist din muzică. Acum că sunt legată emoțional și profesional de festivalul AWAKE, încerc să nu-mi scape nimic pe nișa asta.

Movies: Green Book (cel mai recent pe care l-am văzut). Sunt pasionată de povești legate de drepturile omului (sub orice formă). V-aș recomandă și John Leguizamo’s Latin History 4 Morons – informație și substrat cât pentru 1 an de cursuri de istorie. Ador comedians și încerc să consum cam tot ce este pe Netflix pe chapter-ul acesta. Sunt surse extraordinare de insights into adevăruri umane și trends.

Carte: The Blue Mind – The Surprising Science That Shows How Being Near, In, On, or Under Water Can Make You Happier, Healthier, More Connected, and Better at What You Do. Cel mai lung titlu pentru una din cele mai frumoase descoperiri din ultima vreme. Mi-am luat-o de la Muzeul de Știință din NYC și de abia acum am apucat să o și citesc.

Teatru: Iarnă de la Nottara (mai vechi, dar sinestezic și vizual, îmi da senzația că nu am rămas în precambrianul teatrului și unele instituții vor să intre timid în modernitate)

Expo: nu prea am în România exemple acum. Câteodată mai merg la MNAR și studiez cu atenție anumite tablouri din galeria europeană. De cele mai multe ori pentru dans și expoziții călătoresc. Vreau să văd anul acesta Andy Warhol Polaroid Pictures, BASTIAN, Londra.

O să adaug și categoria Podcasts: și aici o să va îndrept către Pe Bune al minunaților oameni de la Decât o Revista.

 

Written By
More from Bianca Sterie

De Halloween, fă-ți curaj și hai la cinema!

Ce se întâmplă când vine Halloween-ul și se stinge lumina? Începe filmul...
Read More