Dintotdeauna am avut un soi de orgoliu bizar de a mă uita la filme și seriale la care nu prea se uită nimeni. Prima „cronică” pe care am scris-o în jurnalul meu decorat cu inimioare și steluțe a fost una la un film cu Evan Rachel Wood, Little Secrets – am aflat cum se numește abia după ce a ajuns Internetul în viața mea. Aveam până în zece ani pe atunci și eram foarte mândră că descoperisem și altceva în afară de Titanic și Karate Kid, adică singurele filme pe care le știau oamenii din bula mea piteșteană la vremea respectivă.

De ce povestesc asta? Pentru că încă am rămas cu acest orgoliu de a fi eu aia care găsește ceva mișto. Diferența e că acum am hotărât să și împărtășesc cu alții filmele sau serialele pe care ajung să le venerez. Iar Outlander e unul dintre cele mai bune exemple.

outlander claire

Am început să citesc despre el cu mult timp înainte să fie lansat și mi se părea o poveste cu așa mult potențial, încât îmi pusesem reminder pe telefon cu data premierei. Plus că era făcut de cei de la Starz și serialul meu preferat, Da Vinci’s Demons adică, era produs tot de ei, deci eram convinsă că va ieși ceva tare. Acum trei, patru ani, când a apărut, nu ajunsese sfântul Netflix la noi și, cum nu era un titlu popular, ca Game of Thrones sau House of Cards, nu prea-l găseam pe toate drumurile. Am văzut primul sezon în niște condiții… extrem de virusate. 😀 Dar a meritat cu vârf și îndesat, pentru că este, din umilul meu punct de vedere, unul dintre cele mai bune seriale din ultimii ani.

Pe scurt, acțiunea din Outlander începe în 1945, după terminarea celui De-al Doilea Război Mondial, când Claire (Caitriona Balfe), o asistentă care i-a ajutat pe răniții de pe front, se întoarce acasă, la soțul ei, Frank (Tobias Menzies). Ulterior, cei doi pleacă în Scoția, într-o vacanță în timpul căreia are loc un fenomen ciudat: Claire ajunge într-un loc misterios, pietrele de la Craigh na dun, care o transformă într-o călătoare în timp. Fără să înțeleagă ce s-a întâmplat, ea se trezește în Scoția anului 1743, în mijlocul conflictelor dintre englezi și scoțieni.

Bineînțeles, povestea e mult mai complexă de-atât, însă am zis să vă dau doar câteva indicii pentru început, cât să vă stârnesc curiozitatea. Eh, și acum să mă întorc să mă întorc puțin la titlu, ca să-mi justific fascinația. Cu siguranță sunt enșpe mii de seriale care abordează temele din Outlander: călătoria în timp, istoria, iubirea și altele de genul. Dar nu e serial care să îi aibă pe Caitriona Balfe și Sam Heughan (adică Jamie, războinicul scoțian de care se îndrăgostește Claire). Iar formula asta e una care te dă pe spate. Inevitabil. 

Well, eu nu știu ce fac oamenii ăștia doi în viața reală sau ce au făcut într-o viață anterioară, dar nu mai există nicăieri chimie ca a lor. Pur și simplu. După ei s-a stricat tiparul. Iar Claire… Claire este de departe cel mai mișto personaj feminin din seriale. Femeia asta ar putea face praf o armată întreagă. Are o inteligență sclipitoare, luptă pentru dreptate până în pânzele albe și are și un curaj nebun, indiferent de epoca în care aterizează. Dacă aș mai fi acum la școală și ar trebui să scriu despre personajul meu preferat, aș scrie despre ea fără să mă gândesc de două ori.

Cât despre aventurile ei și ale lui Jamie, cred că a contat mult și modul în care a scris Diana Gabaldon cărțile care stau la baza acestui serial (au fost publicate și la noi de către editura Nemira, primul volum este aici). Tipa asta a reușit să facă niște descrieri foarte… cinematografice, să creeze niște imagini care au ușurat enorm munca de la Starz. Mi-ar fi plăcut super mult să fac un interviu cu ea să o întreb ce și cum de a încropit minunea asta de povestea, i-am și trimis niște întrebări acum vreo doi ani, dar pare că s-au pierdut undeva pe drumul dintre ea și agenta sa, că la mine nu au mai ajuns vreodată.

Mă rog, măcar am rămas cu serialul. Care, pe lângă faptul că sunt ăștia doi senzaționali și scot scântei când au scene împreună – unele chiar violento-năstrușnice (da, am făcut combinația asta ca să încerc, încă o dată, să vă conving să-l vedeți), e filmat și în niște locuri minunate (Doune Castle și Blackness Castle din Scoția, Inverness, Cape Town). Bonus: costumele personajelor sunt superbe și nici la capitolul coloană sonoră nu stă deloc rău. Ah, și mai mult ca sigur o să vă prindă bine să vă obișnuiți cu accentul scoțian din Outlander, cine știe când vă ia pe nepregătite o vacanță în Edinburgh. 😀

Acestea fiind spuse, strecor aici și un link către Netflix… ca să vă ușurez complet drumul până la Outlander. Vă las să îl vedeți, îmi puteți mulțumi apoi. 😀

Merry Christmas!

Sursa foto: www.farfarawaysite.com