Aș putea găsi lejer mai mult de 13 motive pentru care acest serial este printre cele mai bune văzute de mine vreodată. Doar că pe Internet trebuie să te miști mai repede, că n-are nimeni timp de povești prea lungi. Chiar și așa, în rândurile ce urmează e posibil să o mai dau în patos. Nu de alta, dar, așa cum spuneam 13 Reasons Why îmi place foarte mult.

Săptămâna trecută, Netflix m-a fericit cu primele episoade din cel de-al doilea sezon al serialului, care are premiera pe 18 mai (deci mai e puțin și îl vedeți și voi), așa că în weekend am avut de „lucru”. Dar înainte să vă spun despre acest sezon care este absolut genial (da, mi se pare chiar mai bun decât primul), m-am gândit să fac o scurtă introducere a poveștii, pentru că nu știu cine l-a văzut deja și cine nu. Și nu suntem la școală să vă pun să ridicați mâna ca să verific.

Așaaaa, well, 13 Reasons Why o are în prim-plan pe Hannah Baker (Katherine Langford), o adolescentă care se sinucide, aparent fără nicio explicație, lăsându-i fără cuvinte pe toți cei apropiați. La scurt timp de la moartea sa, Clay Jensen (Dylan Minnette), colegul și bunul ei prieten, primește un pachet cu niște casete, înregistrări făcute de Hannah înainte să își ia viața. Iar pe acele casete, Hannah își spune povestea, cu toți oamenii și toate lucrurile care i s-au întâmplat și care au făcut-o să recurgă la acel gest extrem. Și nu o să mai intru în detalii acum, ca să nu stric din surprize, dar vă promit că merită să vă uitați până la final.

Treaba e că tot serialul e foarte bine făcut, iar actorii – care au apărut peste noapte și acum, nu știu, dar vreau să-i văd în toate filmele și serialele – sunt demențiali. Și până la urmă n-ai cum să nu empatizezi cu povestea din 13 Reasons Why. Nu trebuie să ai 16 ani ca să o înțelegi și nici nu trebuie să fi trecut prin vreo experiență traumatizantă în liceu. Dacă analizezi puțin lucrurile fără să te rezumi la cadrul de la Liberty High School, o să îți dai seama că, la final, e o poveste despre suferință. Și despre momentul în care suferința devine prea mult, începe să fie de nesuportat. Chiar citisem pe net de curând niște comentarii despre 13 Reasons Why și era cineva care zicea că e cam aiurea ce a făcut Hannah și că serialul dă un exemplu prost și bla, bla, bla. Da, moartea în sine e aiurea, dar eu nu cred că poate nimeni să se pună în pielea altcuiva și să înțeleagă pe deplin motivele care duc spre o finalitate tragică. Din afară mereu pare că nu e mare lucru, că totul merge bine și… chiar și cazul Hannah Baker se înscrie în aceste tipare. Asta pot să vă spun, că nu e spoiler: Hannah nu e un personaj care se zvârcolește de durere și o ia razna la fiecare cinci secunde. Nu, Hannah pare în regulă, la fel ca toți ceilalți. Până la final.

Iar dacă primul sezon a fost fost foarte bun, mi se pare că al doilea e bombă. Am avut perspectiva ei, poveste spusă prin prisma lucrurilor care i s-au întâmplat lui Hannah, dar adevărul  are întotdeauna mai multe fețe. Adevărul este subiectiv și exact în jurul acestei idei se învârte tot sezonul doi. În trailer îl auzim pe Clay spunând: „I thought this whole thing would be over. But it’s not.” Casetele au fost doar o parte a poveștii, acum apar și niște polaroide care indică faptul că Hannah nu a fost singura căreia i s-au întâmplat niște lucruri îngrozitoare și că mai este un grup la Liberty High School care manipulează, din umbră, parcursul acțiunii. La rândul său, Clay pare să fie la limită, pentru că, pe de o parte, vrea să uite de Hannah și să își continue viața, iar pe de altă parte, știe că trebuie să îi facă dreptate și luptă, în ciuda tuturor obstacolelor și pericolelor, pentru asta. Sunt multe stări contradictorii în acest sezon și mai toți elevii de la Liberty se confruntă cu ele. E o luptă interioară pe care ei o poartă și asta pentru că fiecare are ceva de pierdut. Unii mai mult, alții mai puțin, dar e clar că nu toți își permit să spună adevărul, acel adevăr care ar aduce #JusticeForHannah.

Pe lângă asta, dacă ați urmărit primul sezon, știți deja că sunt câteva personaje care au propriile traume, pe care, uneori, încearcă să le ascundă sub preș. Cu cele mai mari provocări se confruntă Jessica (Alisha Boe), Justin (Brandon Flynn) și Alex (Miles Heizer) – nu am terminat nici eu sezonul doi, așa că sunt tare, tare curioasă cum va evolua acest triunghi al lor până la final.

Kate Walsh revine și ea în poveste în rolul Oliviei Baker, mama lui Hannah, care încearcă să facă față unui proces dureros, dar necesar dacă vrea să afle ce s-a întâmplat, de fapt, cu fiica ei. Și sunt câteva scene foarte emoționante cu ea, scene care pun în evidență drama unei mame care trebuie să reconstruiască din bucăți foarte mici (și nesigure, pe alocuri) puzzle-ul care a fost Hannah Baker.

Și poate că asta mi-a plăcut, de fapt, cel mai mult la al doilea sezon 13 Reasons Why. Mă rog, la episoadele văzute până acum. Că deși merg pe mai multe planuri și urmăresc mai multe personaje, duc cumva în aceeași direcție. Și nu mă lasă cu frustrarea aia că nu am înțeles ceva sau că s-ar fi putut construi mai bine un anumit moment. Și eu una de-abia aștept să văd cum se termină, dacă o să avem parte de un soi de closure sau… e loc și de al treilea sezon la fel de intens.

So… haideți pe Netflix pe 18 mai! Avem treabă.

Foto: Netflix România