La începutul acestei săptămâni am fost la IMAX-ul din Cinema City Cotroceni pentru avanpremiera Bohemian Rhapsody, biopicul despre Freddie Mercury, care intră astăzi, 2 noiembrie, în cinematografele din întreaga țară și care se numără printre cele mai așteptate filme ale toamnei.

Eu una de-abia așteptam să-l văd, pentru că întotdeauna m-au fascinat aceste povești inspirate din viețile unor artiști cu un destin mai mult sau mai puțin dramatic. M-au descurajat puțin recenziile nu tocmai prietenoase, dar, văzând filmul, mi-am dat seama că am putut trece cu ușurință și peste scăpările poveștii.

Ce mi-a plăcut?

  • Interpretarea lui Rami Malek. Pe Rami îl știu și probabil îl știți și voi din Mr. Robot, un serial foarte, foarte mișto. Dar în Bohemian Rhapsody pur și simplu explodează. Dacă o să vă uitați la concertele Queen sau la interviurile și documentarele despre Freddie, o să vedeți că Rami Malek se apropie foooarte mult de realitate. Și ține tot filmul, practic te uiți doar la el, pentru că e captivant modul în care se mișcă, gesticulează, vorbește și cântă. Bine, de fapt, nu cântă doar el (și chiar mă gândeam că nu prea are cum să se ridice singur la nivelul vocal al lui Freddie). Coloana sonoră este un amalgam de voci, printre care se numără și cea a lui Marc Matel, un artist care s-a remarcat pe YouTube pentru coverurile Queen.
  • Muzica. Dacă ești fan Queen sau dacă te-ai intersectat măcar cu 5, 6 piese ale trupei, este cam greu să nu te ridici de pe scaun și să începi să cânți cu ei. Mi-a plăcut foarte mult că e surprins în acest film și procesul de creație din spatele genialului hit Bohemian Rhapsody – nu știu dacă s-a întâmplat exact, exact ca-n film, dar a fost foarte tare momentul. Și mai sunt câteva mici întâmplări în urma cărora au luat naștere cântecenele lor legendare (We Will Rock You, de exemplu), așa că toată acestă incursiune în universul Queen m-a bucurat enorm. În plus, Brian May și Roger Taylor au fost co-producătorii acestui film, așa că m-am bazat pe acuratețea poveștilor din interiorul trupei.
  • Lupta pe care a purtat-o Queen. Queen este astăzi una dintre cele mai iubite și cunoscute trupe din toate timpurile (dacă nu chiar cea mai cunoscută). Dar nu a fost întotdeauna așa. Când au apărut, Freddie, Brian (interpretat de Gwilym Lee), Roger (interpretat de Ben Hardy) și John (interpretat de Joseph Mazzello) erau doar niște băieței ciudați, cărora nimeni nu prea le acorda credit. Dar ei aveau încredere în rock’n’roll și în arta lor și nimeni nu prea îi putea face să dea înapoi. Iar treaba asta mi s-a părut admirabilă.
  • Finalul. Nu o să dezvălui prea multe despre el, pentru că nu vreau să vă stric bucuria momentului, dar vă asigur că acel final spală toate păcatele peliculei. E un final din care înțelegi exact ce reprezintă Queen și cine a fost Freddie Mercury. Și chiar dacă nu ai fost acolo în acea zi, parcă ajungi să trăiești exact ce au trăit cei care au fost acolo. O să vedeți, o să vă placă mult de tot.

Ce mai putea fi îmbunătățit?

  • Povestea lui Freddie. O bună parte din film ai senzația că ești pe fast-forward și regizorul Bryan Singer vrea doar să bifeze cât mai mult, fără să îți acorde răgaz pentru a înțelege niște lucruri. Parcă deschisesem o pagină de Wikipedia și încercam să citesc în diagonală ca să cuprind tot, dar fără să rămân efectiv cu ceva. Aș fi vrut să aflu mai multe despre Farrokh Bulsara înainte să devină legendarul Freddie Mercury, despre familia sa persană, despre adolescența în India, despre cum a gândit numele trupei și multe, multe alte detalii care ar fi fost intersant de surprins și care ar fi adus un element de noutate și asta pentru că toate informațiile din film sunt, cumva, la îndemâna oricui are Internet. Spre deosebire de hitul cu același nume, Bohemian Rhapsody nu are substanța aia care separă filmele average de adevăratele capodopere.
  • Conflictul interior. Care cam lipsește. Freddie Mercury este un artist care a trăit intens. Dar această intensitate nu este reflectată pe marele ecran. Și nu e ca și când Rami Malek nu putea duce, pentru că, slavă cerului, este un actor excelent! Dar nu i-au exploatat și zona asta, trăirile interioare, toată acea neliniște din sufletul lui. După cum spuneam și mai sus, e prea pe fast-forward, poate chiar superficial, și, astfel, sunt ratate niște momente emoționante și foarte, foarte importante.

Merită văzut?

Da, cu siguranță. Bohemian Rhapsody, cu toate defectele sale, este un film care o să vă placă foarte mult. Și la care o să cântați. Și, evident, la care o să plângeți, că doar nu vă imaginați că puteți ieși de la o dramă despre Freddie Mercury fără câteva lacrimi.

Filmul este distribuit de Odeon și intră în cinematografe pe 2 noiembrie.

Foto: outnow.ch