Când a început să se vorbească despre First Man, biopicul despre viața astronautului Neil Armstrong, proiectat în premieră mondială la Festivalul de la Veneția, m-am uitat pe Imdb să văd ce notă are. Era o notă foarte mică (între timp a mai crescut) și nu înțelegeam de ce, din moment ce criticii de film adevărați, oamenii de la Variety și Vulture, de exemplu, în care am mare încredere pentru că îi urmăresc de foarte mulți ani, lăudau această producție.

Am fost și eu zilele trecute la avanpremiera First Man și, chiar dacă știu că multora le-a plăcut filmul, tot am văzut niște păreri ale unora dezamăgiți de viziunea lui Damien Chazelle, care a făcut și La La Land, știți voi, filmul ăla care aproape a luat Oscarul (râd cu lacrimi când îmi amintesc de penibilul momentului) și care e unul dintre preferatele mele. Dezamăgiților nu prea știu ce să le spun, că mi se pare că nu au înțeles ce se întâmplă acolo. Eu am ieșit din sala de cinema mega-impresionată (și nici măcar nu mă topesc după astronauți și povești spațiale), iar în rândurile ce urmează o să vă explic de ce mi-a plăcut atât de mult acest film.

Nu e un film greoi (din punctul de vedere al procesului tehnic), dar este un film cu greutate.

Nu mă consider vreun critic de specialitate și am spus mereu că, la un film, urmăresc în primul rând povestea și emoțiile pe care mi le transmite. De asta mă feresc adesea de filmele cu oameni de știință, cu experimente, SF-uri de tot felul și tot ce mai intră în categoria asta. Că mă cam lasă rece și rămân și cu frustrarea că nu am înțeles niște fenomene sau niște termeni tehnici. Nici vorbă de așa ceva în First Man! Mi-a plăcut foarte mult că totul este abordat într-un limbaj accesibil, dar nu simplist, și că este păstrat un echilibru între pregătirea astronauților, procesul efectiv din spatele unor misiuni spațiale, și povestea lor, a unor oameni cu familii ca ale tuturor, cu drame, cu probleme, oameni care totuși încearcă să depășească limitele pe care le știe omenirea.

Eh, și mă gândeam în timpul filmului la această alternanță a planurilor, ca să zic așa. Iar adevărul este că nu mă așteptam ca Chazelle să țină atât de riguros de ea, fără să aibă scăpări. Nu a lăsat nimic să fie tratat superficial, toate detaliile sunt acolo, ba mai mult, este prezentat inclusiv contextul socio-politic al acestor demersuri ale NASA, ceea ce mi s-a părut genial. Iar acest pachet uimitor, după cum spuneam și mai sus, dă greutate peliculei.

Neil Armstrong este primul om care a pășit pe lună. Dar, înainte de toate, este om.

First Man este un portret emoționant al lui Neil Armstrong, jucat beton de Ryan Gosling, care va prinde fără îndoială o nominalizare la Oscar pentru acest rol. Despre reușitele profesionale ale lui Armstrong știe toată planeta, evident, dar povestea din spate este cea pe care încearcă să o scoată Chazelle aici în evidență. Și ce poveste! Câtă suferință, câte pierderi, câte presiuni a avut de înfruntat acest om înainte să facă primul pas pe lună, acel salt uriaș pentru omenire. Toate acestea își pun amprenta asupra chipului său, iar expresivitatea lui Gosling, care și atunci când tace sau este incredibil de calm transmite enorm, se numără printre marile plusuri ale filmului.

Foarte bună este și Claire Foy, care, într-adevăr, apare mai puțin, dar intervențiile sale au un impact semnificativ asupra desfășurării acțiunii. Ea joacă rolul soției lui Neil, Janet, care este mai mult decât o gospodină tipică din anii ’60. Janet este curajoasă, cere explicații și lămuriri ori de câte ori simte că I se ascund lucruri și, mai mult decât atât, este un punct de echilibru atât în familia sa, cât și în viața comunității din care face parte.

First Man este cel mai intens film spațial pe care l-am văzut.

Diferența dintre filmul acesta și altele similare e că aici știi exact cum se termină. Toată lumea cunoaște deznodământul sau, mai bine spus, succesul misiunii Apollo 11. Așa că, inevitabil, te gândești cu ce-ar putea veni nou filmul ăsta. Well, cu o poveste centrată pe om, pe motivele care îl împing să se refugieze în astfel de misiuni riscante, pe emoțiile prin care trece. Este o tensiune care se acumulează treptat, sunt suișuri și coborâșuri în demersul astronauților și al savanților de la NASA pentru cucerirea lunii. Cea de-a doua jumătate, cel puțin, mi s-a părut un haos. Răsturnări de situație, situații-limită, nervi întinși la maximum, presiuni din partea autorităților și a societății civile… și toate astea pentru a împinge cunoașterea la nivelul următor.

În concluzie, mergeți la First Man, pentru că nu o să regretați. Va fi sigur la Oscaruri (prevăd nominalizări la Cel mai bun film, Cel mai bun actor în rol principal, Cea mai bună actriță în rol principal, Cea mai bună regie, Cel mai bun montaj, Cel mai bun scenariu), așa că puteți începe de pe-acum maratonul de filme de Oscar. Din 12 octombrie în cinematografele din România (distribuit de RO IMAGE).

Foto: outnow.ch