Am văzut în weekend primul episod din Chernobyl, disponibil acum pe HBO GO, primul serial la care, după multă vreme, nu am clipit, nu m-am mişcat, nici măcar nu am mai văzut LED-ul verde al telefonului, care mă anunţa că am nişte notificări.

Despre Cernobîl ştiam cam ce ştie majoritatea: că a fost cel mai mare dezastru nuclear din istorie, că radiaţiile s-au întins inclusiv în Scandinavia şi Statele Unite şi că acestea sunt responsabile pentru bolile (forme de cancer, preponderent) de care au suferit ulterior cei expuşi. Nu mai ţin exact minte cine mi-a zis, cred că o rudă în vârstă din familie, dar pe la 13 ani, când mi-am pus ochelari, am auzit pentru prima dată şi replica: „Da, păi după Cernobîl, toţi copiii poartă ochelari!“. M-am născut la câţiva ani de la incident, n-am prins nici Cernobîlul şi nici Revoluţia, dar întotdeauna mi s-au părut fascinante poveştile despre „cum era atunci“, perspective total diferite de la o persoană la alta.

În consecinţă, am fost curioasă de serialul Chernobyl încă de când am aflat că e work în progress şi m-am bucurat să descopăr că producţia asta se ridică la nivelul aşteptărilor şi că o pot recomanda cu încredere. Pentru mine personal, primul episod (urmează încă patru) a fost unul extrem de tulburător şi dureros.

Şi nu doar din cauza catastrofei în sine, ci mai ales din cauza maşinăriei politice puse în funcţiune odată cu explozia reactorului 4 de la Cernobîl. Sunt peste 50 de minute în care tensiunea se acumulează treptat: iniţial, nimeni nu înţelege ce s-a întâmplat, nici măcar inginerii centralei nu reuşesc să estimeze proporţia dezastrului şi nici nu au la îndemână instrumentele necesare pentru a face măsurătorile corecte. În scurt timp însă, aceştia încep să-şi dea seama că cel mai grav scenariu pe care şi-l puteau imagina este real. Doar că „statul“ nu îşi doreşte să se instaleze panica în rândul populaţiei, „statul“ ştie cel mai bine cum să-şi protejeze oamenii, iar evacuarea lor din zona contaminată nu este o soluţie. Şi toate aceste reacţii ale autorităţilor, excelent documentate în serial din punctul meu de vedere, îţi stârnesc o groază şi o amărăciune teribile.

Din distribuţia serialului creat de Craig Mazin (scenaristul şi producătorul din spatele filmelor The Hangover şi Scary Movie) şi regizat de suedezul Johan Renck fac parte Jared Harris (The Crown, Mad Men), Stellan Skarsgård (Mamma Mia!, Thor, Melancholia) și Emily Watson (Hilary and Jackie, Breaking the Waves)

Stellan Skarsgård îl interpretează pe Boris Shcherbina, vice-prim-ministrul rus, trimis de Kremlin să coordoneze comisia guvernamentală de la Cernobîl în orele de după producerea accidentului. Iar în interviul de mai jos, pentru care le mulţumesc încă o dată celor de la HBO România, actorul suedez ne povesteşte în detaliu despre experienţa acestui proiect intens.

Ce v-a atras la acest rol?

S.S.: Eu îl interpretez pe Boris Shcherbina, un ministru căruia i se dă sarcina de a curăţa urmele accidentului de la Cernobîl. La început, ei cred că este vorba despre o mică explozie a unui rezervor, dar apoi eu şi Jared (Harris) ajungem acolo cu un elicopter şi descoperim că este un dezastru real. Am lucrat câţiva ani împreună la acest proiect, iar relaţia celor două personaje se dezvoltă pe măsură ce ajung să se cunoască mai bine. M-a atras scenariul excepţional, dar îmi doream şi să lucrez cu Emily Watson, Jared şi Johan Renck.

Boris Shcherbina este un personaj real. Aţi urmărit imaginile de arhivă cu el?

S.S.: Nu, am văzut doar câteva imagini. Nu prea există materiale despre Shcherbina – sunt doar câteva în limba rusă. Am urmărit scenariul. Shcherbina este un politician care a rezistat în politică multă vreme, a supravieţuit, aşa că este parte din sistem. Dar are parte de un şoc în momentul în care vede unde pot duce lucrurile, învaţă o lecţie importantă pe parcursul poveştii.

Cum a fost să filmaţi lângă un reactor real (n.red.: miniseria a fost filmată la centrala nucleară Ignalina din Lituania)?

S.S.: Nu este o centrală nucleară activă – au scos-o din uz, însă va dura 30 de ani ca acest proces să se finalizeze, aşa că îţi poţi da seama cât de periculos este acel loc. Însă am fost foarte bine protejaţi, nu am simţit o clipă că aş fi în pericol.

Cât de multe vă amintiţi din perioada în care s-a întâmplat accidentul?

S.S.: Îmi amintesc povestea foarte bine. Accidentul a fost observat pentru prima dată de o centrală nucleară din Suedia. Din cauza condiţiilor meteo, am avut şi noi în Suedia parte de norii de precipitaţii radioactive. Nu am putut mânca deloc carne de ren pentru câţiva ani şi nu ne-am putut atinge de ciupercile din nordul Suediei.

Credeţi că este important ca această poveste să fie spusă acum?

S.S.: Da! Serialul nu este doar despre tehnologia nucleară. Este despre ce se întâmplă atunci când un sistem minte – cum a făcut-o sistemul sovietic. Dar, într-adevăr, este şi despre puterea nucleară. Acum câţiva ani, am avut un referendum pe această temă în Suedia şi am votat împotriva folosirii puterii nucleare. Dar nu sunt sigur că aş face la fel şi astăzi, pentru că situaţia din întreaga lume este teribilă. Trebuie să oprim arderea combustibililor fosili, iar tehnologia nucleară ar putea fi soluţia (n.red.: sunt discuţii la nivel mondial conform cărora energia nucleară ar putea înlocui cu succes combustibilii fosili, însă nu s-a ajuns încă la o concluzie clară în privinţa acestui subiect). Dar este foarte dificil să spun cum ar trebui să se procedeze. Trebuie să discutăm despre asta.  

Cum a fost să lucraţi cu regizorul Johan Renck?

S.S.: Îmi doresc de mulţi ani să lucrez cu Johan, trebuia să facem împreună primul lui lungmetraj, dar nu a mai ieşit. Este fantastic – a reuşit să-şi păstreze energia şi concentrarea pe parcursul acestor filmări lungi, fără să-şi piardă o clipă răbdarea, şi a reuşit să scoată tot ce era mai bun din fiecare scenă.

Şi cum a fost să lucraţi din nou cu Emily Watson, la 20 de ani după ce aţi apărut împreună în Breaking the Waves?

S.S.: A fost minunat să o reîntâlnesc şi să-mi petrec timpul cu ea. A fost extraordinară în Breaking the Waves – însă aici (în Chernobyl) joacă un personaj complet diferit. Este un personaj mult mai călit, mult mai stăpân pe sine, dar încă are acel caracter frumos. E minunat să priveşti în ochii ei mari şi albaştri. Este o actriţă atât de bună şi un om foarte frumos!

Care a fost cea mai dificilă parte a acestui proiect?

S.S.: Expunerea la explicaţiile ştiinţifice. Emoţiile nu ies bine atunci când sunt combinate cu… geranium… uranium… şi altele din zona aceasta. Situaţia devine înşelătoare. Şi am purtat primele mele sprâncene false, o experienţă foarte interesantă. Când mă încruntam, se vedeau şi de la 100 de metri, ceea ce m-a făcut să am o interpretare un pic dramatică. 🙂

***

CHERNOBYL spune povestea dramatică a accidentului nuclear din 1986, una din cele mai groaznice catastrofe create de om din istorie și a oamenilor curajoși care au făcut sacrificii incredibile pentru a salva Europa de un dezastru de neimaginat. Un nou episod este disponibil săptămânal pe HBO GO.

Foto: HBO România