Sunt multe filme bune și multe filme bune vor urma, dar cred că rar mi s-a întâmplat să merg la un film la care toată sala râde și cântă (mai pe șoptite, așa, că e clar că nu toată lumea se ridică la înălțimea distribuției din Mamma Mia). Iar Mamma Mia! Here We Go Again e o peliculă superbă din acest punct de vedere. E o poveste care pur și simplu îți dă o stare de bine, în ciuda micilor extravaganțe, exagerări sau ciudățenii. Da, nu e un film perfect, nu e un titlu de Oscar, nici nu are pretenția să fie.

Citisem niște comentarii pe New York Times cum că nu o poți pune pe Cher să o interpreteze rolul mamei Donnei (no worries, nu e spoiler – apare și în trailer partea asta), pentru că Cher are 72 de ani și ar fi mama lui Meryl Streep, care are 69. Come on, nu despre asta e vorba, nu stă nimeni să dezbată vârsta reală și vârsta din film… hai să convenim că sunt niște femei care se țin bine la vârsta lor și let’s move on. Apoi, am văzut și niște critici la adresa coloanei sonore. Că au fost niște piese reciclate din primul film și niște piese de categoria B de la ABBA. So… what? Vă dați seama că și playlist-ul ABBA e limitat, nu cred că aveau de unde să scoată atâtea piese care să se potrivească într-o oarecare măsură cu povestea, așa că eu ma declar mulțumită și de acest aspect.

Gata, acum că i-am desființat oamenii nemulțumiți de la New York Times (hahaha, da, știu că New York Times rocks, dar nu puteam permite să măture pe jos cu Mamma Mia :D), pot să trec la motivele pentru care nu ar trebui să ratați acest film (pe 20 iulie intră în cinematografele din toată țara, fiind distribuit de RO IMAGE).

#1 Povestea susținută de un all-star cast

În cazul în care ați ratat trailerele și sutele de știri care au apărut în ultima vreme despre noul Mamma Mia, o să vă spun că Here We Go Again! urmărește, în primul rând, aventurile pe care le-a trăit Donna (Lily James) în tinerețe, pe vremea când era o puștoaică visătoare și voia să descopere lumea. Iar aici cred că merită menționată prestația lui Lily James, de care nu îmi place în mod deosebit, dar a reușit să o portretizeze minunat pe Young Donna: a avut forță, a avut culoare, energie din plin. Din păcate, nu pot spune același lucru despre Bill (Josh Dylan), Harry (Hugh Skinner) și Sam (Jeremy Irvine), versiunile tinere ale lui Stellan Skarsgård, Colin Firth și Pierce Brosnan. Adică… bătrâneii sunt chiar bine de tot în comparație cu ei. Și da, apare și Meryl Streep, dar nu aș vrea să vă stric surpriza de pe-acum.

În paralel cu aventura Donnei și a celor trei bărbați din tinerețea ei (nu dau spoilere, dar vă spun doar că e foarte amuzantă succesiunea evenimentelor :D) avem povestea lui Sophie (Amanda Seyfried), care i-a îndeplinit dorința mamei sale și a reușit să transforme casa lor într-un hotel spectaculos. Chiar dacă Donna nu mai este alături de ea, prezența ei se simte foarte puternic pe tot parcursul filmului. În plus, toate personajele (Bill, Harry și Sam, adică cei trei tați ai lui Sophie, Tonya și Rosie, prietenele Donne din The Dynamos, Sky) par să graviteze în jurul amintirii Donnei, în cinstea căreia este organizată și o petrecere de pomină.

Apar figuri noi, inclusiv un șarmant mexican, Fernando Cienfuegos, interpretat de Andy Garcia, care contribuie decisiv la rezultatul final: un musical nostim, cu personaje care se pierd și se regăsesc în cele din urmă, cu provocări, cu momente haioase și secvențe înduioșătoare.

#2 Decorul Mamma Mia

Nu cred că putem vorbi despre Mamma Mia fără să nu luăm în calcul și decorul atât de… eye candy. Eu trebuie să recunosc… am obiceiul de a „colecționa” filme ce mă inspiră vizual, de asta am și scris acest top al peliculelor care mă duc cu gândul la vacanță. Iar Mamma Mia! Here We Go Again e un adevărat deliciu! De această dată nu au mai filmat în Grecia, ci pe Insula Vis din Croația și ce să zic… chiar e un vis locul acela. Așa că da, timp de două ore vei simți că ești într-o vacanță. Cea mai frumoasă vacanță de vară. E o scenă – o voi numi aici scena reîntâlnirii, pentru a vă ajuta pe voi să o identificați ulterior – când se reunesc pe insulă două grupuri și nebunia care urmează este… GENIALĂ! Ah, și nu știu dacă merg incluse aici, dar, ca să nu le separ, o să trec aici și costumele care, mvai, cum erau! Un kitsch, dar un retro-kitsch simpatic foc, cu pantaloni mulați și volane, cămăși disco desfăcute regulamentar (să vă țineți bine când apar Brosnan, Firth și Skarsgård în ele) și culori vibrante.

#3 Muzica

După cum spuneam și la începutul articolului, pe mine nu m-au deranjat nici piesele reciclate și nici melodiile mai puțin cunoscute de la ABBA – pe unele nici nu le știam, așa că am mai adăugat și eu noutăți în playlist. Eu sunt puțin afonă în viața mea de zi cu zi (dar asta nu îmi împiedică să cânt non stop), motiv pentru care nu o să-mi dau cu părerea prea mult despre calitățile vocale ale actorilor, că mi se pare aiurea să îți dai cu părerea dacă nu ești avizat. În schimb, o să vă spun că mi-a plăcut mult varianta de I Have a Dream a lui Lily James și, evident, momentele cu Cher sunt fenomenele. Iar cântecul din final, unul dintre mega-hiturile ABBA, are parte de cea mai complexă punere în scenă, un spectacol care încheie perfect un film de #GoodVibesOnly.

Foto: outnow.ch