Ce se întâmpla în galaxie înainte ca rebelii să înceapă un război împotriva Imperiului? Când Leia, Luke și Darth Vader încă nu erau în planul lui Han Solo? Ei bine, tânărul Solo (Alden Ehrenreich) plănuia să plece de pe Corellia, planeta lui natală, și să pornească în căutarea aventurii alături de Qi’ra (Emilia Clarke), iubita lui din copilărie. Un plan bun, inițial, dar care, în scurt timp, devine extrem de complicat. Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Cum adică ce nu s-ar povesti? Istoria lui Han Solo, evident.

Deși am văzut anul trecut absolut toate filmele Star Wars, încă nu mă pot considera o împătimită a seriei, genul acela de geek adevărat, care știe denumirea fiecărui android și a fiecărei arme din Star Wars. Dar am o oarecare bază și voi încerca să mă raportez la acest titlu cât se poate de echilibrat.

Mie mi-a plăcut filmul și chiar a avut câteva momente foarte bune, plus o doză considerabilă de umor, dar… parcă i-a mai lipsit ceva. Adică uite, în decembrie, după ce am văzut The Last Jedi, am vorbit despre filmul acela o săptămână. Mi-a plăcut atât de mult încât efectiv trăgeam de oameni să se ducă să-l vadă. Chiar mi s-a părut wow și m-am întors acasă hotărâtă să văd absolut toate filmele Star Wars ca să înțeleg mai bine povestea. Daaar… să revenim la noul Solo. Care mi s-a părut diferit de celelalte pelicule SW în ideea în care e mult mai… uman. Și mai dramatic. Nu știu ce părere au fanii adevărați ai francizei, pentru că aici ar putea argumenta că lipsesc niște elemente tipice Star Wars, dar mie mi-a plăcut direcția asta construită în jurul personajelor și conflictelor interne și externe. E drept că nu avem Jedi, droizi și creaturile ciudățele sunt într-un număr redus, iar decorul parcă nu se potrivește cu perioada acțiunii – vorbim despre anii de tinerețe ai lui Han Solo, mă așteptam la ceva mai vintage, sinceră să fiu. Dar avem multă poveste, avem multe lucruri puse bine în context, avem un fir narativ țesut astfel încât să pună bazele unei continuări.

Ce mi-a plăcut mie a fost că prezentat foarte bine background-ul Solo și ăsta cred că e un plus pentru acest film, dar și pentru universul Star Wars, în general. De la originea numelui personajului la întâlnirea surprinzătoare cu simpaticul Chewbacca, Solo este conturat cum trebuie aici. Despre alegerea lui Alden Ehrenreich în rolul principal nu știu ce să spun, pentru că… știi cum e. Odată ce asociezi un chip cu un personaj, nu prea mai poți încurca borcanele. Și Harrison Ford și-a făcut rolul impecabil, așa că e cam greu să vin acum să spun că am descoperit un tip și mai bun, și mai charismatic, și mai interesant decât el. Pentru mine, Han Solo rămâne Harrison Ford. În schimb, avem în acest film câteva personaje geniale, de altfel, distribuția se numără printre punctele tari ale peliculei. În primul rând, o avem pe Emilia Clarke în rolul Qi’rei, iubita din copilărie a lui Solo, care, în urma unui incident despre care nu pot dezvălui prea mult acum, ajunge să treacă prin niște transformări ce îi schimbă esența. O să înțelegeți despre ce e vorba după ce veți vedea filmul. Apoi, e Woody Harrelson, care pur și simplu nu se poate opri din a fi FOARTE BUN, indiferent de rolul pe care îl joacă. De această dată, el este Beckett, un fel de mentor al lui Han Solo, un infractor de primă mână, care joacă în funcție de avantajele pe care le poate obține. Îl avem și pe Donald Glover, de care mi-a plăcut enoooorm, în rolul lui Lando Calrissian, proprietarul navei Millennium Falcon. Inițial, desigur. Și mai avem un personaj pe care, dacă mă întrebi pe mine, cred că l-au introdus pentru a se alinia trendului feminist început în The Last Jedi. Este vorba de L3, un android foarte… self-confident, care militează pentru egalitate și pentru drepturile droizilor. Asta când nu conduce Millennium Falcon alături de Lando.

Despre efectele speciale nu pot spune prea multe, pentru că mi s-au părut sub cele din Star Wars. Dar merită să menționez aici o cursă nebună prin galaxie, care a arătat foarte bine pe ecranul IMAX de la Cinema City. În rest, așa cum am spus și mai sus, mă așteptam la un decor mai vintage. Totul e prea… modern… ba chiar și ținutele… chiar nu păreau să se sincronizeze cu „A long time ago in a galaxy far, far away…”. Nu zic că decorul era nasol, doar că mi-a lăsat senzația că era mai degrabă din 2085. 😀

Chiar și așa, filmul este o bucurie pentru fanii Star Wars! Cei vechi, dar și cei noi, pentru că, după ce am văzut abordarea propusă în Solo: A Star Wars Story, am senzația că producătorii încearcă să atragă și un alt tip de public. Unul care nu e neapărat Star Wars Addict, dar care poate deveni.

Filmul Solo: A Star Wars Story este distribuit de Forum Film România şi va fi disponibil în avanpremieră la cinema din seara datei de 24 mai, în format 3D, IMAX 3D, 4DX 3D şi Dolby Atmos, în varianta subtitrată şi dublată.