(TEDxBucharest Special) Actrița Cosmina Stratan: „Cred că există în continuare un dezacord între filmele noastre și publicul nostru”

Pe Cosmina Stratan o cunoaștem cu toții din După dealuri, filmul lui Cristian Mungiu, nominalizat la Palme d’Or la Festivalul de la Cannes (unde Cristina a câștigat trofeul pentru Cea mai bună actriță). Anul trecut am revăzut-o în Dragoste 1. Câine, de Florin Șerban, într-un rol absolut superb, pentru care a primit Premiul Gopo pentru Cea mai bună actriță în rol principal într-un lungmetraj.

Iar weekendul trecut, la TEDxBucharest – Metamorphosis, Cosmina a fost protagonista unui performance interactiv inspirat de Black Mirror: Bandersnatch. Sigur, narațiunea nu semăna deloc cu cea creată de Netflix, am avut un scurt sketch care surprindea filmările pentru o campanie publicitară, un mic conflict între o actriță și un regizor. Conceptul a fost foarte fain, pentru că publicul a putut vota în momentele-cheie ale poveștii, prin intermediul aplicației TEDxBucharest, direcția dorită pentru personajele interpretate de Cosmina Stratan și Tudor Istodor. Practic, noi am decis cursul acțiunii în locul lor. Și cum a fost pentru prima dată când am participat la un astfel de performance, am zis că-i un moment numai bun să povestesc puțin alături de Cosmina despre el, dar și despre metamorfoza industriei cinematografice de la noi.

În ce a constat pregătirea voastră pentru acest performance interactiv, care a ieșit mult, dar muuult mai interesant decât originalul Bandersnatch?

Pentru fiecare final de secvență, ca să zic așa, erau două variante posibile cu care puteai merge mai departe, povestea se putea duce în două direcții diferite, așa că practic, în timpul repetițiilor, am acoperit toate variantele de scenariu. Pentru mine a fost prima dată când am lucrat așa, n-a fost neapărat simplu, pentru că erau variante care semănau între ele. Am lucrat mult pe text în primă fază, ca să ne dăm seama unde suntem și ce s-a acumulat până în fiecare moment, ce urmează să fie. A fost așa… o ușoară debandadă. Cât așteptam să se voteze, era cumva o perioadă de așteptare, în care fiecare personaj încerca să își pună în ordine gândurile, erau câteva secunde de reflexie și introspecție.

Sunt filmele interactive viitorul în industria cinematografică?

Nu cred că acesta este viitorul, cred că e mai degrabă o alternativă, la fel cum a fost, la un moment dat, filmul 3D. Care acum nu mai e în față. Și la fel cum sunt multe alte tendințe care apar și se sting, pentru că nu își găsesc spațiul de desfășurare.

Cine a venit cu ideea unui astfel de moment?

TEDx a venit cu ideea acestui performance inspirat de Bandersnatch, doar că a rămas la alegerea lui Tinu (n.red.: regizorul Tinu Bâzgă) cum să scrie textul și să creeze situațiile. Singura condiție pe care trebuia să o respecte ținea de existența acestor variante multiple pe care publicul le putea alege pentru personaje.

Apropo de tema acestei ediții TEDxBucharest – Metamorphosis, care este, pentru tine, cea mai mare provocare atunci când vine vorba de transformarea prin care treci pentru un nou rol, un nou personaj?

Ce mi se pare mie cel mai complicat este că ajungi să îți dai doar ție socoteală. Răspunzi doar în fața ta și mi se pare complicat să fii tu barometrul final. Asta se întâmplă de cele mai multe ori. Există câteodată o libertate atât de mare, încât e foarte greu să optezi pentru personajul tău: e oare așa sau așa? Sunt foarte multe lucruri pe care poți să le alegi în construcția personajului, asta, desigur, dacă nu ai un regizor cu o viziune foarte clară pentru acel personaj. Dar, în general, detaliile cele mai mici sunt la tine.  Locurile unde îmi place mie să mai sap sunt cele care tot ție, ca actor, îți revin. Așa că simt de fiecare dată o responsabilitate foarte mare față de personajele mele.

Teatru sau film?

Amândouă. Eu am început cu teatrul și credeam că asta va fi, dar a apărut filmul și, dacă ar fi să trag linie acum, am lucrat mai mult în cinema. Dar nu aș putea alege vreodată, le fac cu mare plăcere pe amândouă.

Există o schimbare vizavi de felul în care se făceau și erau percepute filmele românești acum câțiva ani în comparație cu ce se întâmplă în prezent în cinematografia românească?

Cred că există în continuare un dezacord între filmele noastre și publicul nostru, tot timpul vrem altceva unii de la alții, așa că e foarte greu să începem împreună de undeva. Cred că e foarte important și nivelul de educație, nu prin cinema, dar educație de public. Adică ușor, ușor încep să se înființeze festivaluri care câștigă cât mai mai mulți spectatori în cinema, dar e încă greu să atragi oamenii la un film românesc și să îi vezi că ies și mulțumiți de acolo. Cred că suntem într-o situație din aceasta de cerut de socoteală unii de la alții și încă nu ne-am reglat între noi. Dar poate pe viitor.

Crezi că poți spune o poveste bună în 18 minute, cum este și formatul TED?

Cred că poți spune o poveste bună și în mai puțin de 18 minute. Dar cred că e foarte greu: cu cât scade mai mult timpul, cu atât trebuie să te concentrezi mai bine pe lucrurile care contează și care spun adevărul cel mai repede. Mi s-a părut întotdeauna mult mai greu să dai la o parte decât să adaugi. Iar a te concentra pe o poveste scurtă înseamnă să dai foarte mult la o parte.

FOTO: TEDxBucharest photo team

Written By
More from Bianca Sterie