Menu
Blog

Ce am învățat după cele două zile de TEDxBucharest – Metamorphosis

De-a lungul anilor petrecuți în presă, am fost la suficiente conferințe, ateliere și round tables cât să nu mă mai las impresionată de vorbe mari și discursuri pompoase. Ce-i drept, de la TED aveam alte așteptări, pentru că, până la urmă, conceptul evenimentului este unul foarte simplu și apropiat de sufletul meu: povestea. TED este despre povești care inspiră, comprimate în numai 18 minute. Însă această ediție de TEDxBucharest – Metamorphosis mi-a întrecut cu mult așteptările. Și cred că cel mai mult și mai mult mi-a plăcut faptul că mi-a reamintit de importanța poveștilor și a optimismului în viețile noastre. A fost un eveniment de la care cred că am plecat cu toții un pic mai curajoși. Acum, bineînțeles, nu știu cât o să ne țină curajul de aici înainte, dar sper că treaba asta va fi pe termen lung.

Cât despre TEDxBucharest, înainte de a vă rezuma ediția Metamorphosis, trebuie să vă spun că tocmai a anunțat o ultimă reprezentație, ca să zic așa, pe anul acesta. Este vorba despre TEDxBucharest Women, care va avea loc pe 7 decembrie și care va aduna o mulțime de femei faine din diferite industrii. Primele 100 de bilete sunt disponibile la un preț special, așa că, dacă vă tentează, vă las aici un link de unde vi le puteți achiziționa.

Întorcându-mă la Metamorphosis, o rundă prelungită de aplauze merită speakerii acestei ediții. Sunt vreo doi care nu m-au convins, dar, în rest, de la fiecare am adunat câte o idee de pus în practică pe mai departe. O mică sau mare doză de inspirație.

De la Annastiina Hintsa, de exemplu, am învățat cum ar trebui să arate abordarea holistică a wellbeing-ului. Ține de alimentație, de mișcare, de somn (chiar a punctat importanța somnului și la faza asta m-a atins destul de mult, pentru că, din păcate, am ajuns să dorm cam 4-5 ore pe noapte și îmi dau seama că nu o mai pot duce mult așa), de atenția pe care o acordăm sănătății noastre, dar și de o foarte clară definire a obiectivelor pe care le avem. Jeffrey Eggers, fost veteran și Special Assistant la Casa Albă (tocmai în timpul Administrației Obama) a vorbit despre importanța empatiei și a vulnerabilității în rândul liderilor. Sofia Scarlat are 16 ani ani, dar discursul ei foarte powerful despre egalitatea de gen nu i-a trădat nici măcar o secundă vârsta. Este fondatoarea Girl Up Romania, o organizație care sprijină adolescentele din țara noastră, și vocea unei generații, un copil prea puțin promovat în raport cu lucrurile grozave pe care le face.

Pe de altă parte, Dex Torricke-Barton, speechwriterul lui Mark Zuckerberg, director de comunicare la Facebook și SpaceX, mi s-a părut cel mai „șlefuit” speaker dintre toți. Și nu că acesta ar fi un lucru rău, dar cred că eu relaționez mult mai ușor cu oamenii care își lasă la vedere și micile stângăcii, care afișează o oarecare inocență. Însă Dex și sfaturile sale despre cum poți începe de la un lucru foarte mic pentru a ajunge la ceva foarte mare au fost fără cusur.

Un shot consistent de curaj am primit și de la Antonia Bonello, Associate Creative Director la BuzzFeed UK. Înainte să ajungă la BuzzFeed și să schimbe platform prin animațiile ei, Antonia a fost refuzată de nenumărate ori. I s-au închis uși. I s-a spus că nu e creativă. Dar a reușit de fiecare dată să meargă mai departe.

De la Charles Michel, pe care mai mult ca sigur îl știți din The Final Table (Netflix), am rămas cu ideea că ar trebui să mănânc mai multe fructe și legume, hrană adevărată, cu gust, și poate mai puțină carne (pentru că da, industria cărnii poluează enorm).

Iar superstarul ediției a fost, pentru mine, Christophe Debard, Head of ProtoSpace Toulouse, un laborator dedicate inovației al companiei Airbus. La 12 ani a aflat că are cancer și că trebuie să i se amputeze un picior. Tot atunci a înțeles și cât de important este să își păstreze optimismul pentru a fi bine. Pentru că era un copil care își vedea mama mereu tristă și îngândurată, a hotărât să facă un transfer de atenție. Să se concentreze mai degrabă asupra lucrurilor pozitive, care să o înveselească pe mama sa, și mai puțin pe suferința lui reală, pe acea boală de care nu s-a lăsat învins. Când nu și-a permis o proteză, a cerut ajutor și a început să își creeze singur una. Iar acum conduce un laborator de inovație și încearcă să le ofere tuturor celor care au nevoie resursele necesare pentru a fi mai bine. Pentru a face bine.

Pe lângă discursuri și povești, merită punctate și performance-urile de la TEDxBucharest. Un sketch pus în scenă de trupa Recul, care a subliniat excelent metamorfozele lumii moderne în care trăim. Sau, mai bine zis, provocările lumii noastre. Momente muzicale semnate de Silent Strike și Taraf de Caliu. Dar și un performance inspirat de Black Mirror: Bandersnatch, cu Tudor Istodor și Cosmina Stratan în rolurile principale. Exact ca în Bandersnatch, publicul a putut vota varianta dorită (prin intermediul aplicației TEDxBucharest) pentru a continua povestea de pe scenă. Dar despre asta va povesti mai multe Cosmina Stratan, într-un interviu care va ateriza cât de curând pe Moviecore.

Concluzia mea după două zile de TED? Mai vreau! Pentru că, acolo unde se află inspirația, creativitatea și emoția, o să vreau și eu întotdeauna să fiu.

Foto: TEDxBucharest photo team