Menu
Film / Special

Am fost în satul Moromeților, Talpa din județul Teleorman, unde s-a filmat Moromeții 2

Sâmbăta trecută am fost, la invitația celor de la Transilvania Film (cărora le mulțumesc din nou cu ocazia asta), în satul Talpa din județul Teleorman, locul unde s-a filmat Moromeții 2, în regia lui Stere Gulea, peliculă care intră în cinematografele din toată țara pe 16 noiembrie.

Acum, înainte dați startul glumelor despre Teleorman (le-am făcut și eu, stați liniștiți! :D), trebuie să vă spun că experiența a fost mult mai tare decât mă așteptam. Un reality-check din acela zdravăn, ce-i drept, dar și o experiență foarte mișto în lumea Moromeților. Am ajuns la Talpa în jurul prânzului și am poposit chiar în curtea lui Moromete, curtea casei care apare și în primul Moromeții, cel din 1987. Filmul a devenit un punct de referință în cinematografia românească, distribuția de-atunci îi includea pe Victor Rebengiuc, Luminița Gheorgiu, Florin Zamfirescu, Mitică Popescu și Emilia Popescu, iar regia era semnată tot de domnul Stere Gulea. În Moromeții 2 sunt nume noi (doar Florin Zamfirescu a reluat rolul lui Țugurlan), așa că poate n-ar strica să revedeți primul film înainte de a-l vedea pe cel de acum – eu l-am văzut acum câțiva ani, când eram prin liceu, și aș fi vrut să-l văd din nou, ca să-l leg mai bine de continuarea lui – Moromeții 2, dar n-am avut timp.

Revenind la Talpa, de îndată ce am ajuns în curte, hop, a venit don primar să ne întâmpine – domnul Benone Rababoc, un personaj care chiar pare desprins din povestea lui Marin Preda. Era tare încântat că a venit presa acolo, în satul lui, și nu mai știa cum să facă să mulțumească pe toată lumea și să dea bine în ochii jurnaliștilor. Cum spuneam și mai sus, un adevărat personaj. Dar să ne întoarcem un pic la Moromeți, că despre ei e vorba aici și ar fi niște lucruri de punctat. Cum ar fi că doamnele care ne-au pregătit un prânz tradițional sunt senzaționale și tare dor mi-era de niște legume cu gust de legume și de pâine din aceea de țară (ah, și am mâncat pentru prima dată pâine la țest). Ar fi mers și-o mămăliguță tăiată cu ața, cum făcea Catrina Moromete, dar nu prea era timp și de asta, însă măcar am apucat să ne bucurăm de niște plăcințele delicioase.

Cât despre casa lui Moromete, o minunăție! Eu țin foarte mult la autenticitate și mi se pare foarte tare că au păstrat satul în care au filmat prima peliculă, casa, decorul. Nu știu, sunt și filmele de la Hollywood mișto, dar când eu mă cam plictisesc când văd doar zgârie-nori din carton și o grămadă de CGI în ele. În Moromeții nu e vorba de așa ceva: sunt sătenii, casele din Talpa, ulițele din sat, caii, păsările, tot. Și mi-a plăcut mult treaba asta. De altfel, în timpul vizitei noastre acolo, am întâlnit și câțiva localnici care au dat o mână de ajutor importantă echipei de producție. Oameni simpli și rumeni în obraji, cum sunt oamenii de la țară, care se bucură așa de tare când sunt băgați în seamă și îți povestesc din tot sufletul ce mai au ei prin ogradă sau ce au mai făcut pentru Moromeții 2. Poate nu pare cine știe ce, dar pe mine mă impresionează enorm întâlnirile astea.

Din păcate însă, sunt tot mai puțini Moromeți în Talpa. Am ieșit, la un moment dat, din curtea lui Ilie Moromete și am luat la pas ulițele satului. Multe case abandonate, sărăcie și o liniște apăsătoare. Rar îți ieșea în cale un om care își aducea văcuța de la păscut sau vreun copilaș zburdalnic. De altfel, seara, la proiecția Moromeții 2 de la Căminul Cultural Talpa, cred că s-a adunat cam toată populația de-aici. Aveau invitații de la don primar, cu rând și loc, ce credeați? Și-au pus hainele bune, alea de duminică practic, și au venit la film, că vorba aia, o seară de gală în Talpa nu se ratează. Se întâlneau vecinii între ei, se revedeau nașii cu finii, „hai, lasă-mă să stau acolo lângă nașa”, din astea. Am și prins o frântură de conversație hazlie între doi locuitori de seamă ai satului Talpa, soț și soție:

Doamna, foarte împopoțonată și mândră că a ieșit seara-n sat, cercetând cu mare atenție sala ca să-și identifice cunoștințele, îi tot enumera soțului (un pic abțiguit) consătenii care au venit la film. Până a ajuns la domnul Marinescu, un stimabil care, judecând după entuziasmul ei, era ceva om de seamă-n Talpa: „Stelu, uiteeeeee, e și domnu’ Marinescu!”

Domnul Stelu, soțul doamnei împopoțonate de mai sus, pe un ton foarte plictisit: „Cine dracu’ e domnu’ Marinescu?”

Deci da, cam așa și cu Moromeții din 2018. Adunați cu mic, cu mare la Căminul Cultural Talpa. Două ore n-au clipit, urmărind atenți filmul lui Stere Gulea. Și nici nu le-a sunat telefonul în timpul filmului, semn că au respectat rugămintea de la început de a-și închide telefoanele. Cât despre Moromeții 2, eu zic că-i un film ce nu trebuie ratat. Și nu spun asta pentru că-i un film românesc despre viața satului nostru, că e o filă de istorie, că ar trebui să fim patrioți și să ne cunoaștem trecutul. Pe-astea vi le poate spune altcineva. Eu vă spun să-l vedeți pentru opera artistică în sine. E un film în care domnul Horațiu Mălăele, în rolul lui Ilie Moromete, este absolut extraordinar. Nu că ar mai avea nevoie domnul Mălăele de validarea cuiva. Foarte, foarte buni sunt și Răzvan Vasilescu și Gheorghe Visu, tovarășii lui Moromete practic. Apoi este Andi Vasluianu, în rolul primarului Vasile al Moașei, singurul actor român căruia nu prea îi ratez filmele, pentru că sunt o mare, mare fană a lui. Și trebuie să-l menționez aici și pe Iosif Paștina, actorul care joacă rolul lui Niculae Moromete și despre care sunt convinsă că vom mai auzi des în perioada următoare (pe lângă Moromeții 2, joacă și în Alice T., filmul lui Radu Muntean, care a avut premiera tot în această lună).

Imaginea filmului, la rândul ei, arată impecabil („vinovat” pentru asta este Vivi Drăgan Vasile). Iar sunetul a fost unul care m-a mulțumit pe deplin, pentru că nu știu exact dacă voi ați avut problema asta, dar mi s-a întâmplat la multe filme românești să nu înțeleg ce naibii spun actorii acolo. În ceea ce privește Moromeții 2, stați liniștiți, nu trebuie să vă îngrijorați din cauza sunetului. Cât despre poveste, eu personal aș fi vrut să surprindă mai mult schimbările socio-politice care s-au produs odată cu venirea comuniștilor la putere. Apoi, cei doi protagoniști, Ilie și Niculae, sunt măcinați de niște conflicte interioare foarte puternice și se raportează diferit la lumea în care trăiesc, așa că mi-aș fi dorit să se insiste pe acest zbucium lăuntric al lor, chiar dacă asta ar fi însemnat să se lungească durata filmului. Dar știți cum e, am avut primul film, din 16 noiembrie veți descoperi și voi partea a doua, putem oricând spera și la o a treia peliculă, că nu e ca și cum Moromeții nu ar fi un subiect extrem de generos.

Până atunci însă, mergeți la film și reveniți apoi aici ca să-mi spuneți dacă v-au plăcut Moromeții. 🙂