Am văzut seara trecută Rebecca, unul dintre cele mai promovate și așteptate titluri Netflix din această toamnă, cu Armie Hammer și Lily James în rolurile principale, o dramă care, cel puțin în prima jumătate, promite suspansul tipic unui thriller psihologic.
După o intensă poveste de dragoste trăită la Monte Carlo, în doar câteva zile, alături de chipeșul văduv Maxim de Winter (Armie Hammer), o tânără fără prea multe planuri de viitor (Lily James) se căsătorește cu el și ajunge la Manderley, proprietatea de familie impunătoare a noului ei soț, aflată pe o coastă măturată de vânt din Anglia. Naivă și lipsită de experiență, femeia încearcă să se adapteze la noua ei viață, dar descoperă că trebuie să lupte cu fantoma primei soții a lui Maxim, eleganta și sofisticata Rebecca, a cărei moștenire tulburătoare este păstrată vie de sinistra menajeră de la Manderley, doamna Danvers (Kristin Scott Thomas).
Începutul filmului este promițător, mai ales că atmosfera sumbră de la Manderley susține în fiecare clipă suspansul poveștii. În plus, dinamica relației dintre Maxim și noua lui soție se schimbă radical odată ce ajung la conac, mai ales că amintirea Rebeccăi pare să pună stăpânire pe mintea bărbatului, în timp ce doamna de Winters devine tot mai frustrată de statutul ei în noua casă și încearcă să înțeleagă cine a fost, de fapt, această femeie de care oamenii din jurul ei sunt atât de fascinați!
Piesele puzzle-ului încep să se adune la un loc din a doua jumătate a filmului, când, din punctul meu de vedere, lucrurile se precipită mai mult decât e cazul, astfel că se pierd detalii importante din poveste. Cumva, ritmul din prima parte e întrerupt brusc, acea tensiune care te ținea cu ochii lipiți de ecran începe să se diminueze, iar totul alunecă într-un vârtej de acțiuni fragmentate. Din punctul ăsta, am avut senzația constantă că filmului îi lipsește ceva. Că și-a pierdut farmecul și că ar trebui să ajungă mai repede la deznodământ.
Mai mult de-atât, însă, nu am să vă spun acum, pentru că aștept să-l vedeți și să-mi spuneți cum vi s-a părut. Însă o să vă las aici câteva note de producție, fun facts despre Rebecca, pentru a pregăti terenul pentru vizionare. 😀
- Regizat de Ben Wheatley (HIGH-RISE, FREE FIRE) și produs de Working Title Films (DARKEST HOUR, EMMA), REBECCA este bazat pe îndrăgitul roman gotic omonim din 1938, semnat de Daphne du Maurier.
- Conform spuselor producătorului Eric Fellner, unul dintre fondatorii companiei Working Title, drumul către crearea unei noi adaptări într-un lungmetraj a romanului Rebecca a început cu ani de eforturi pentru obținerea drepturilor, o poveste tipică pentru faza de dezvoltare a unei asemenea producții. „De multă vreme eram fascinați și intrigați de ideea de a încerca să transformăm romanul într-un lungmetraj. Cred că vorbim despre 10 ani sau chiar mai mult. Este pur și simplu o carte care te urmărește”, spune el.
- Regizorul Ben Wheatley recunoaște că, la început, filmul i s-a părut ceva neașteptat pentru el. „Este puțin în afara sferei în care am lucrat până acum. Dar, până la urmă, modul meu de operare presupune că este cu atât mai probabil să iau în considerare un proiect, cu cât este mai neobișnuit. Așa că am zis: «De ce nu?».”
- „REBECCA este un roman clasic pe care credeam că-l cunosc. Însă, când am citit scenariul, am avut impresia că ceea ce îmi aminteam eu era complet diferit”, spune Wheatley. „M-am gândit că poate am un fel de amnezie culturală, dar, când am vorbit cu alții despre asta și nici ei nu-și puteau aminti, am realizat că poate oamenii nu rememorează așa cum ar trebui acest roman absolut celebru. Era ceva ce putea fi repovestit și readus în atenție, în stare să surprindă publicul la fel cum m-a surprins și pe mine. Ceea ce mi-a plăcut tare mult a fost faptul că du Maurier a avut un plan legat de ideea de a introduce ceva sinistru într-un ambalaj care pare o poveste romantică. Ajungi să te legeni într-un fals sentiment de siguranță înainte să-ți fugă pământul de sub picioare.”
- Actorul Armie Hammer a povestit că: „Lily dă dovadă de un profesionalism extraordinar, ieșind clar în evidență printre celelalte actrițe cu care am lucrat până acum. Cred că aproape înaintea fiecărei scene, Lily avea într-o mână scenariul, iar în cealaltă cartea, ambele arătând de parcă ar fi fost citite din scoarță-n scoarță de nenumărate ori și pline de însemnări. A consultat și comparat permanent toate materialele pe care le-a avut la dispoziție. Acest lucru este extrem de încurajator atunci când joci alături de cineva care investește atât de mult efort.”
- După colaborarea anterioară la FREE FIRE, Wheatley n-a avut nici cea mai mică îndoială că Armie Hammer va reuși să exprime atât latura luminoasă, cât și latura întunecată a acestui personaj, care trece prin cea mai dramatică transformare din acest film. „Ne-am dorit o versiune de Maxim puțin diferită de cea din carte, adică una mai puțin caustică. Interpretarea lui se referă la un personaj care la început este extrem de încrezător în sine, iar la final este complet zdrobit. Este nevoie de foarte mult talent pentru asta”, spune Wheatley.
- „Mi-am dorit dintotdeauna să joc acest rol. Punct”, a declarat și Kristin Scott Thomas, care o interpretează pe doamna Danvers. „Ceea ce m-a atras la acest proiect a fost misterul. De fapt, nu ni se spune niciodată nimic despre trecutul ei. Singurul lucru pe care îl știm despre ea este că folosește titulatura „doamnă” și că a avut grijă de Rebecca. Ce anume o împinge să dezvolte o asemenea obsesie incredibilă și să construiască un altar? Ce provoacă acele impulsuri distructive? Acestea sunt lucrurile care mi s-au părut interesante, pentru că, personajul este, de fapt, un fel de coală albă de hârtie.”
- Atunci când a început să discute cu Wheatley despre REBECCA, creatorul de costume nominalizat la premiile BAFTA Julian Day venea după o perioadă în care se ocupase de vestimentația actorilor care au interpretat rolurile a două legende muzicale britanice, în BOHEMIAN RHAPSODY și ROCKETMAN. Începând să lucreze la costumele pentru membrii distribuției, Day s-a inspirat din diferite surse și de la diverse persoane, a studiat fotografii care prezentau moda anilor ’30 și costumele pentru plajă specifice perioadei și a încercat să reproducă stilul unor vedete precum Wallis Simpson, Marlene Dietrich și Greta Garbo pentru personajul lui Lily James și actori ca Errol Flynn, Anthony Eden și Prince Edward pentru personajul lui Armie Hammer. Rezultatul a fost combinație spectaculoasă de ținute care amintesc atât de stilul clasic, cât și de cel modern.
- „Aspectul domeniului Manderley a fost preluat în cea mai mare măsură din carte”, spune Wheatley. „În carte, Manderley este o combinație: o parte este inspirată din copilăria lui du Maurier, o parte este bazată pe o zonă din Cornwall în care autoarea a avut o casă. Acest lucru ne-a făcut să ne gândim că, poate, Manderley este de fapt o combinație de elemente ale mai multor case din diferite locuri, respectiv elementele cele mai interesante, așa încât poate că este un spațiu care nu există în realitate. Într-un fel este un spațiu de vis. Cum toată lumea se referă la el ca la ceva uluitor, nu poate fi vorba despre un anume loc.”
- În privința imaginii și sunetului din REBECCA, Wheatley s-a reîntâlnit cu cineastul Laurie Rose (acesta fiind al optulea lungmetraj la care colaborează) și cu compozitorul Clint Mansell, care s-a ocupat și de coloana sonoră a filmelor HIGH-RISE și HAPPY NEW YEAR, COLIN BURSTEAD, ambele regizate de Wheatley.
- Pentru imagine, abordarea a fost aceea de a surprinde vechea eleganță hollywoodiană specifică acelor timpuri. Artistul își amintește de cele două scene, de la începutul și de la sfârșitul filmului, care exprimă această idee în moduri diferite. „În Franța am lucrat cu o lumină superbă, așa că am folosit ocazia pentru a ne bucura de soarele acela. Scena de pe plajă în care se discută despre amintiri exprimă caracterul intim al momentului. Soarele era foarte jos și a fost minunat să ne folosim de strălucirea lui. Parcă totul s-a întâmplat exact la momentul potrivit”, spune Rose, a cărui scenă preferată a fost cea a confruntării cu Favell din bibliotecă.
- Pentru coloana sonoră, Wheatley și-a dorit ca muzica din film să puncteze emoțiile care se schimbau odată cu derularea filmului, nu numai între locațiile din Franța și cele din Anglia, dar și între genuri. El i-a cerut lui Mansell să abordeze coloana sonoră ca și cum „s-ar fi pregătit de lupta pentru premiul cel mare”. Iar Mansell, care nu este deloc străin de suspansul psihologic pentru că a lucrat și la filmul Black Swan din 2010, pe lângă filmele lui Wheatley, a făcut mai mult decât atât, reușind să creeze ceea ce Wheatley a descris drept „o coloană sonoră de 90 de minute care este un fel de triplu-disc.”
Foto: Netflix
