Menu
Film / Special

Cristina Jacob (#Selfie, Oh, Ramona!): „Un scenarist bun ar trebui să aibă în suflet o poveste care să atragă universal”

A lucrat în televiziune, a scris și a regizat deja câteva filme de succes la box-office-ul românesc, iar acum, printre toate proiectele pe care le are în desfășurare, încearcă să le împărtășească și altora din experiența sa, prin workshopurile pe care le organizează. Pe 9 și 10 noiembrie, Cristina Jacob pregătește un atelier de scenaristică, unde profesor este Roger Hyams de la London Film School, așa că am profitat de acest moment pentru a sta de vorbă cu ea despre acest workshop, despre cinematografie, dar și despre planurile sale profesionale. Interviu Cristina Jacob (scenarist #Selfie)

  1. În iunie ai organizat un workshop de actorie, iar acum unul de scenaristică. Ce ar trebui să aibă un scenarist bun?

 

Cred că ar trebui să aibă în suflet o poveste care să atragă universal. Iar după pasul ăsta, scenaristul trebuie s-o asume într-un mod cât mai personal. Să ascundă și să cripteze în ea din adevărurile sale cele mai ascunse. Să poată empatiza cu personajele poveștii, chiar și cu cele mai sinistre, pentru a găsi partea de omenesc din fiecare, iar – atunci când e cazul – și cea de divin. Interviu Cristina Jacob (scenarist #Selfie)

 

  1. Deja ai foarte multe filme de succes în palmares. Ce film ți-a dat cele mai multe bătăi de cap în privința scenariului și de ce?

 

Dacă e să mă gândesc retrospectiv, toate au avut cam același proces. Din păcate sau din fericire, pentru că procesul, deși este unul lung, este și frumos, iar scurtături nu există. Nu am avut până acum mai puțin de 20 de drafturi până la intrarea în filmare și nu a durat mai puțin de 5 luni la niciunul dintre filme, scrierea scenariului – de la idee la final draft. Așadar da, e o plăcută bătaie de cap, dacă rezultatul este unul bun și echipa faină. Poate și din acest motiv dezvolt mereu mai multe scenarii în paralel, cu diferite echipe. Interviu Cristina Jacob (scenarist #Selfie)

Dincolo de efort, este o ocazie unică de a intra în povestea filmului, de a-l trăi în timp ce îl construiești, de a te investi în el înainte de apariția unor alte criterii și probleme, ca cele economico-financiare ale producției. Ești autor, spectator, suporter sau antagonist al personajelor. Trăiești, le iubești sau te lupți cu ele, până le cunoști suficient ca să îndrăznești să le prezinți și altora.

 

  1. Știm cu toții că tu te ocupi de regie. Dar care e aportul pe care-l ai asupra scenariilor filmelor tale? Te ocupi și de partea asta?

 

Mă gândesc că orice regizor se implică în scrierea scenariului, chiar dacă scrie și el sau nu. E benefic chiar și pentru scenarist, e un alt suflet, cu experientele lui, care vine cel puțin cu un feedback, dacă nu cu idei aplicate.

Ceea ce fac eu în ultima vreme este mai mult să ”ghidez” într-o direcție. Și mă ocup de terapia cu scenaristul și/sau actorul care interpretează, pentru a duce povestea la ei, nu în afara lor.

Se întâmplă uneori ca eu să văd o idee într-un anume fel, iar scenaristul poate are altă viziune. E normal, face parte din procesul creativ. Ne și certăm uneori daca e cazul, daca povestea necesită asta :). Într-un final rămâne o singură idee. Cea optimă, dar subiectivă. Deși sunt cea care-și asumă răspunderea finală de a regiza filmul, nu țin să am ultimul cuvânt, ci cel mai bun ultim cuvânt posibil. Interviu Cristina Jacob (scenarist #Selfie)

 

  1. La workshop-ul pe care-l organizezi, profesor o să fie Roger Hyams de la London Film School, școală pe care ai absolvit-o. Povestește-ne care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat în timpul școlii și pe care le urmezi și astăzi.

 

Cel mai benefic lucru pe care l-am făcut la Masterul de la London Film School a fost faptul că ne-au trecut prin toate meseriile principale ale unui film. De la producție, scris, camera etc. Le-am făcut pe toate în facultate și am putut apoi să aleg ce ramură mi se potrivește cel mai bine.

Pe mine m-a ajutat enorm să știu “cu ce se mănâncă” fiecare department, mai ales în angajarea oamenilor cu care vreau să lucrez la un film. Îi pot evalua mai ușor atunci când știu ce-i așteaptă.

 

  1. Sunt convinsă că multe persoane se întreabă cum e să treci de pe băncile școlii la muncă, la a realiza filme pe cont propriu. La ține cum a fost traseul?

 

Am urmat un traseu mai anevoios, aș spune. Nu a fost unul chiar organic, pentru că muncesc de la vârsta de 14 ani. De la 16 ani am fost reporter, iar la majorat am avut businessul meu cu detergenți ecologici. Când a venit momentul să mă gândesc ce facultate să urmez, am ales cinematografia. Am făcut filme din facultate cu resursele minime pe care ți le oferă universitatea, îmsă două dintre scurtmetrajele mele au ajuns la Cannes și am obținut astfel puncte. Imediat după absolvire, în timpul Masterului, am scris un scenariu de lungmetraj cu care am câștigat la CNC la secțiunea Debut. Cam așa a început totul… e un traseu destul de lung și de multe ori nepavat. Dar peisajele sunt frumoase.

 

  1. Ce cauți la scenariștii cu care lucrezi?

 

Să aibă curajul de a se scrie despre ei. Să aibă nerăbdarea de a merge dincolo de limite. Nu-i caut pe cei “cuminți”, ci pe cei cu minte. Pe cei care au experiența de a construi în mai multe genuri cinematografice, dar și îndrăzneala de a se lansa în afara zonei lor de confort. Pe cei care se trezesc dimineața cu întrebarea dintotdeauna a povestitorilor: ”Cum ar fi dacă…?” Apoi se pun pe treabă, ca înainte de culcare să poată spune altora ”A fost odată, ca niciodată…”

 

  1. Cât de dificil este să se impună o femeie într-o industrie cinematografică dominată de bărbați, cum e cea din România.

 

Sunt un exemplu viu că se poate, dacă vrei cu adevărat. Sigur că m-am lovit de misoginism, dar pot spune că ăsta a fost un factor care m-a ambiționat uneori mai mult. Sunt de părere că nu trebuie să conteze profesional dacă ești bărbat sau femeie, vânăt sau portocaliu, atât timp cât faci bine ceea ce faci. Dar asta nu înseamnă că devin un fel de robot profesionist, dar neutru. A fi femeie nu e o slăbiciune, dar poate deveni un atu într-o profesie ca a noastră, unde e vorba de eroi, sentimente și experiențe de viață. Pot povesti mai bine anumite lucruri decât un bărbat și sunt sigură că asta se vede în anumite detalii ale filmelor mele. Cât despre misogini, pot chiar să le povestesc ce e un bărbat. Unul ”ca-n filme”, adică adevărat.

 

  1. “Oh, Ramona” încă este proaspăt în mintea noastră. Însă îmi imaginez că deja lucrezi la alte proiecte. Ce ne poți spune despre asta? 

 

Vă pot spune că da, lucrez la alte proiecte noi și sunt deschisă să cunosc colaboratori talentați cu care să pornim la drum împreună. Tocmai din acest motiv organizez workshopuri pentru a-i descoperi, fie că e vorba de cel de actorie sau de cel actual, de scenaristică. Înainte de a fi despre orgolii, ambiții sau bani, meseria noastră e de a întâlni în permanență oameni. Pentru o oră, pentru un film sau pentru o viață.