Am fost întotdeauna preocupată de această noțiune abstractă și chiar de neînțeles care este fericirea și am vrut de fiecare dată să fiu măcar cu un pas mai aproape de ea. De fapt, de ceea ce cred eu că este ea.
Mă plâng mai tot timpul de lucrurile care nu îmi aduc vreo satisfacție sau bucurie și încerc, din ce în ce mai des în ultima vreme, să echilibrez balanța făcând ceea ce mă face fericită. Ăsta este și motivul pentru care „vacanța” mea la TIFF (Transilvania International Film Festival) de la început de vară e non-negociabilă. Spun vacanță în ghilimele pentru că, deși merg acolo pentru a vedea cât mai multe filme, mai strecor și-un pic de muncă. Dar nici nu se simte, pentru că mă bucură enorm.
Încerc să le spun oamenilor de câțiva ani încoace să meargă la Cluj în perioada TIFF-ului și cred că o voi repeta până când fiecare iubitor de film va trăi măcar o dată o astfel de aventură. Iar după această ediție, cea cu numărul 18, pentru că până și TIFF-ul a ajuns la majorat, cred că voi insista și mai mult să vă conving. Pentru mine, TIFF 2019 a fost cel mai fain de până acum. O bună parte din experiența genială pe care am trăit-o acum la Cluj li se datorează celor de la Mercedes-Benz România & Golin, alături de care am fost pentru a doua oară la TIFF (pe www.alistmagazine.ro am povestit în detaliu despre TIFF-ul driven by Mercedes. Din 2018 și 2019). La asta s-au adăugat filmele bune, locurile boeme ale Clujului, oamenii mișto de acolo și petrecerile lor memorabile.
Așa că dacă ar fi să rezum ce înseamnă Transilvania International Film Festival, aș aminti de…
… filmele de festival, care da, au o profunzime a lor, un public aparte, dar selecția e atât de faină de fiecare dată, încât cred că oricine ar putea descoperi ceva interesant la ele. Pentru ediția din acest an, directorul artistic al TIFF, Mihail Chirilov, ne-a propus un altfel de program: ,,Am făcut un experiment. Cred că ne-a reușit. Am încercat să strâng laolaltă 12 filme care nu fac politică, ci fac cinema. Vorbesc despre relații, vorbesc despre noi. Sunt filme foarte intime.’’
… premierele și avanpremierele românești. Cred foarte mult în cinematografia românească, chiar mi-am făcut un scop din a promova cât mai multe titluri autohtone, pentru că mi se pare important să se facă, să fie susținute, să facem și noi pași într-o direcție în care alte țări au deja o tradiție. Dintre titlurile românești bifate la TIFF 2019 vă recomand Parking, în regia lui Tudor Giurgiu, La Gomera, în regia lui Corneliu Porumboiu, și Mo, în regia lui Radu Dragomir. Toate trei sunt filme foarte mișto, radical diferite, filme despre care cred că se va discuta mult anul acesta, așa că o să revin cu updates despre ele aici pe parcurs.
… atmosfera din Cluj. N-aș da Bucureștiul în care locuiesc acum pe nimic (mă rog, l-aș da doar pe Londra, dar ăsta încă nu e un plan conturat), dar rar am găsit un oraș mai primitor decât Clujul. Îmi place să mă plimb pe străduțele din centru ori de câte ori prind o jumătate de oră liberă, dacă merg cu taxiul, mereu dau de taximetriști vorbăreți, care îmi spun câte o poveste despre un loc din oraș sau despre o întâmplare, la proiecții e un public mega-civilizat și curios, inclusiv bătrânei simpatici, care au mereu pregătite zeci de întrebări pentru regizorii, actorii sau producătorii care vin la sesiunile de Q&A de după proiecții.
… evenimentele conexe ale TIFF-ului. TIFF nu înseamnă doar proiecții de film, ci și ateliere, concerte, expoziții și workshopuri. Anul acesta am avut ocazia de a sta de vorbă cu Raluca Lupșa, coordonatoarea programului EducaTIFF dedicat copiilor și adolescenților, așa că de-abia aștept să descoperiți interviul și povestea din spatele acestor evenimente atât de faine pe care le are TIFF-ul.
… interviurile de la TIFF. Anul acesta l-am prins la TIFF și pe scriitorul Marin Mălaicu-Hondrari, scenaristul filmului Parking, alături de care am petrecut o jumătate de oră plină de inspirație. Am povestit despre personajele pe care le-a creat întâi în romanul Apropierea și pe care le-a dezvoltat ulterior în scenariul pentru Parking și am încheiat cu o concluzie foarte faină… aceea că este important să nu îți pierzi speranța, să faci cumva să continui să-ți urmărești pasiunea, indiferent de context, să cauți să ajungi pe drumul tău.
… petrecerile de la TIFF. Ei, hai că deși nu sunt eu cea mai energică persoană din lume, trebuie să recunosc că petrecerile de la TIFF au un vibe așa mișto, că nu le pot spune nu.
… mâncarea de la Cluj. Clujul are niște locuri foarte mișto, care bifează toate criteriile importante (design foarte cool, mâncare extrem de gustoasă și personal exact așa cum trebuie), așa că dacă veniți la TIFF la anul, musai să treceți pe la Casa Boema (locul meu preferat din Cluj), Zama, Eggcetera, Baracca și Livada.
… platforma de video streaming TIFF Unlimited. Am lăsat ce-i mai bun la final, pentru că „The festival must go on. Anytime. Online”. Acesta este mesajul TIFF Unlimited, care marchează anul acesta un nou nivel de responsabilitate asumat de organizatori în promisiunea de a aduce filmele TIFF în fața cât mai multor spectatori, oferindu-le acces, oricând și oriunde, doar pe teritoriul României. Pentru că întotdeauna ratez câteva titluri și vreau să am un loc în care să le găsesc după încheierea TIFF.
Acestea fiind spuse, mă duc să-mi fac planuri pentru TIFF 2020, pentru că deja avem confirmate datele sale: 29 mai – 7 iunie. Ne vedem la Cluj?
Foto: Marius Maris
