Și da, am ajuns și la Endgame. Un film pe care îl aștept de mulți ani (eu și încă trei sferturi de planetă, cel mai probabil) și pe care l-am urmărit cu niște emoții super, super mari. Pentru că voiam să iasă bine. Pentru că voiam să fie acel Grand Finale pe care îl meritau supereroii Marvel. Și pentru că era o ultimă întâlnire cu o bună parte din actorii mei preferați în formula asta.
Am văzut Avengers: Endgame în avanpremieră la IMAX (mulțumesc din nou pentru invitație, Cinema City & Cineforum România) și primul lucru pe care trebuie să vi-l spun este că voi merge și mâine să-l mai văd o dată. Yep, atât de mult mi-a plăcut!
Iar dacă până acum vă dădeam mici insight-uri despre filmele pe care le vedeam, de această dată nu o voi mai face. Pentru că Avengers: Endgame este filmul pe care trebuie să-l descoperiți singuri de la cap la coadă, să aveți parte de bucuria aia raw a fiecărui moment în parte.
Pentru mine, Avengers: Endgame a fost spectaculos din mai multe motive…
- Pentru munca genială pe care au depus-o regizorii Anthony și Joe Russo, scenariștii Cristopher Markus și Stephen McFeely, Kevin Feige (producătorul care s-a ocupat de fiecare film Marvel în parte, de la primul Iron Man până la acest fabulos Endgame) și ceilalți oameni din echipa Marvel, care au reușit să pună cap la cap toate poveștile, toate puterile acestor Avengers și să le lege atât de bine la final;
- Pentru faptul că fiecare Avenger și-a adus aportul la bătălia finală. Cred că e foarte greu să gestionezi o poveste cu atât de multe personaje și să nu lași pe nimeni în urmă. Sigur, nu au toți parte de aceeași expunere (Iron Man, Captain America, Thor, Hulk și Black Widow sunt în continuare privilegiații seriei, asta cred că era de așteptat). Totuși, vorbim despre un film de aproape trei ore, nu de un serial cu zece sezoane. Dar chiar și așa, nu cred că veți simți că a fost cineva neglijat;
- Pentru că pune accentul și pe vulnerabilitatea acestor supereroi. Mai mult decât orice film Avengers, Endgame ne arată o altă latură a acestor Răzbunători pentru care, odinioară, nimic nu părea imposibil. Se tem, se simt lipsiți de valoare, se confruntă cu o situație fără precedent, care îi obligă să-și reevalueze resursele;
- Pentru că acțiunea e un rollercoaster nebun. Trebuie să fiți foarte atenți pe tot parcursul filmului, pentru că în fiecare moment se întâmplă ceva important, se mai pune o piesă la uriașul puzzle. Endgame e probabil cel mai intens film Marvel de până acum;
- Pentru că umorul și drama sunt prezente în egală măsură. Nu știu cum au fost percepute de către voi, dar pentru mine, filmele Marvel nu au fost niciodată dramatice. Erau entertaining și își îndeplineau foarte bine acest rol. Nu-mi amintesc să fi plâns la vreun Avengers până acum, dar la Endgame am făcut-o. Pentru că dincolo de umorul personajelor, vulnerabilitatea lor, despre care povesteam și mai sus, le-a împins în niște zone dramatice. Și sunt câteva momente în Endgame pe care le-am înțeles foarte bine (și chiar mă bucur că au fost construite așa) în contextul poveștii Avengers, dar care, inevitabil, mi-au frânt inima;
- Pentru că au ales cel mai bun final din punctul meu de vedere. E o alegere subiectivă, evident, dar până la urmă asta e frumusețea filmelor. Că stârnesc emoții diferite, păreri diferite, dar, în același timp, ne aduc aproape. M-am temut că Endgame va avea un final care va înclina prea mult într-o singură direcție. Dar este un deznodământ echilibrat pentru tot ce a însemnat Avengers. Pentru ultima misiune a supereroilor. And I really liked it!
Avengers Assemble! Endgame este distribuit în România de Cineforum și a intrat deja în cinematografele din toată țara.
