Da, așteptarea a luat sfârșit pentru fanii universului magic creat de J.K. Rowling! Pe 16 noiembrie s-a lansat Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald, a doua parte a francizei Fantastic Beasts, o extensie a lumii fermecate cu care am făcut cunoștință în seria Harry Potter, cu vrăjitorul Newt Scamander (Eddie Redmayne) în prim-plan.
În urmă cu doi ani, când s-a lansat primul Fantastic Beasts, am spus într-un review că Fantastic Beasts nu este Harry Potter. Era un alt vibe, mai puțină emoție, parcă și mai puțină magie. Deși avem cam aceeași echipă ca cea de la filmele Harry Potter, deși scenariul este scris de J.K. Rowling, deși castul este plin, dar pliiiiin de actori pe care îi iubesc, Fantastic Beasts este în continuare o poveste neînchegată. De ce?
– Mm, haideți să începem cu ce nu mi-a plăcut, ca să scăpăm rapid de aspectele negative și să ne concentrăm pe părțile frumoase. Cred că o carte este, în general, diferită de scenariul de film. Iar J.K. Rowling scrie cărți excelente, dar mai are un pic de lucrat la partea de scenariu. Pentru că vrea să bage cât mai multe detalii în scenariu, inclusiv scene total plictisitoare și chiar irelevante pentru the big picture, și are tendința de a sufoca povestea.
Ce vreau eu să spun aici este că filmele și cărțile au niște momente memorabile. Sunt atât de puternice, încât sunt sigură că vă amintiți de ele și acum. Îmi vine acum în minte primul meci de Quidditch al lui Harry Potter, când mătura sa fusese fermecată de Profesorul Quirrell. A fost o scenă care chiar te implica, pentru că stăteai acolo cu sufletul la gură, sperând ca Hermione să rezolve situația la timp. Apoi, scena din finalul Order of the Phoenix, când Voldemort pune stăpânire pe corpul lui Harry, iar Harry se luptă să-l înfrunte, amintindu-și ce îi diferențiază: „You’re the weak one. And you’ll never know love,or friendship. And I feel sorry for you.”
Astea sunt scene de care cred că toată lumea își amintește cu drag și cu emoție chiar și acum. În Fantastic Beasts nu cred că am avut până acum un moment memorabil. Avem acțiune, avem farmece, avem baghete, dar ar trebui să avem și o acțiune mai bine comprimată, cu mai multă substanță, mai multă tensiune care să se acumuleze treptat și să ducă la un punct culminant exploziv.
+ Plusuri sunt destule, din fericire, așa că nu cred că veți ieși de la film dezamăgiți, mai ales că toată povestea implică și un grup select de actori minunați: Eddie Redmayne, Jude Law, Ezra Miller și Johnny Depp.
+ Avem mai multă magie, mai multe vrăji, mai multe creaturi fantastice – unele dintre ele absolut adorabile. În Crimes of Grindelwald e mult mai pronunțată acea atmosferă tipică seriei Harry Potter. Iar pentru nostalgici, vrăjile (inclusiv Accio! și Lumos!) sunt o adevărată bucurie.
+ Avem o delimitare clară între bine și rău, chiar și o confruntare (nu spectaculoasă, din punctul meu de vedere, dar măcar s-a simțit). Filmul începe cu evadarea maleficului Gellert Grindelwald (Johnny Depp), care urmărește să schimbe complet lumea magiei, dar și să-l atragă de partea sa pe Credence Barebone (Ezra Miller), un Obscurial care încă nu conștientizează puterea incredibilă pe care o are și care își caută cu disperare identitatea.
+ Vorbeam mai sus despre importanța momentelor memorabile și, deși nu pot spune că acum am fost dată pe spate de vreunul în mod special, cred că cel mai bun din Crimes of Grindelwald rămâne discursul lui Grindelwald de la final, în prezența acoliților săi. În ciuda tuturor controverselor legate de redistribuirea lui Johnny Depp în acest film (știți scandalul de violență cu Amber Heard, nu reiau povestea), cred ca actorul are un fel de magie proprie, un șarm pe care nu îl au mulți. Din punctul meu de vedere, e alegerea perfectă pentru Grindelwald, un personaj diabolic, dar mult mai charismatic și seducător decât Voldemort din Harry Potter. Grindelwald vrea să-și cucerească adepții, nu să le inspire frică (cel puțin nu în acest stadiu), așa că adoptă o tactică extrem de vicleană.
+ Foarte bun mi s-a părut și Jude Law în rolul mai tânărului Albus Dumbledore, acum profesor de Apărare contra magiei negre la Hogwarts (acțiunea din Fantastic Beasts are loc cu zeci de ani înaintea celei din Harry Potter), un vrăjitor puternic și abil, care deja și-a câștigat o reputație. El este cel care apelează la Newt Scamander (Eddie Redmayne), magizoologul excentric, care i-a fost și elev și căruia îi încredințează acum misiunea de a-l găsi pe Credance înaintea lui Gellert Grindelwald.
+ Backgroundul personajelor este un alt mare plus al filmului. Sunt detalii foarte interesante despre personaje pe care le știm deja din seria Harry Potter, iar acum sunt puse într-un context ceva mai substanțial. În plus, apare primele indicii despre dinamica relației dintre Dumbledore și Grindelwald – știm deja din Harry că a existat o mare confruntare între cei doi (care va încheia, cel mai probabil, această franciză), însă acum o să aflăm exact cum au stat, de fapt, lucrurile.
+ Leta Lestrange, interpretată de Zoë Kravitz. Dacă Harry Potter a avut-o pe sclipitoarea Hermione Granger, Fantastic Beasts nu mi se pare că are vreun personaj feminin marcant. Oricât de simpatică ar fi ea, Tina Goldstein (Katherine Waterston) nu reușește să te impresioneze în vreun fel. În schimb, în acest film apare Leta Lestrange, femeia de care Newt a fost îndrăgostit, o vrăjitoare care s-a simțit mereu o intrusă și care are un parcurs foarte interesant de-a lungul filmului. Iar Zoë face o treabă excelentă portretizând-o.
+ Multe efecte speciale. Nici în filmele Harry Potter nu am văzut atâtea efecte speciale, iar într-o lume a magiei, ele sunt binevenite și completează foarte bine decorul fermecat.
Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald este distribuit de Vertical Entertainment și rulează acum la cinema.
Foto: outnow.ch
