Mai e nevoie să spun o dată sau deja și-a notat toată lumea? 😀 Pe 23 septembrie, Millie Bobby Brown, Henry Cavill și Sam Claflin ne-au dat întâlnire în unul dintre cele mai așteptate titluri Netflix din această toamnă, Enola Holmes, o poveste care o are în prim-plan pe sora mai mică a legendarului detectiv Sherlock Holmes.
Pe scurt, acțiunea are loc în Anglia anului 1884, într-o lume în pragul schimbării și al reformelor. În dimineața zilei în care urmează să împlinească 16 ani, Enola Holmes (Millie Bobby Brown) descoperă că mama ei (Helena Bonham Carter) a dispărut, lăsând în urma sa un cadou pentru ea, dar niciun indiciu referitor la destinația sau motivul plecării. După o copilărie nonconformistă, Enola se trezește deodată în grija fraților ei, Sherlock (Henry Cavill) și Mycroft (Sam Claflin), cel din urmă fiind convins că Enola trebuie să meargă la un pension pentru tinere domnișoare manierate pentru a-și mai tempera spiritul liber și îndrăzneț, în total dezacord cu normele sociale ale epocii. Refuzând să devină prizoniera unui loc pe care îl detestă, aceasta fuge la Londra pentru a-și căuta mama și începe o aventură care o maturizează și o ajută să își găsească identitatea.
Am văzut Enola Holmes în avanpremieră zilele trecute și să spun doar că mi-a plăcut foarte mult ar fi… un understatement. Mi-a plăcut extrem de tare și, de altfel, cred că se numără printre cele mai interesante lansări Netflix din ultima perioadă. În regia lui Harry Bradbeer, Enola Holmes este un coming-of-age care promite multă distracție și momente haioase, mister, acțiune, dar și un twist feminist foarte, foarte fain. Millie Bobby Brown reușește să livreze o prestație de excepție, cu siguranță principalul punct forte al acestei pelicule. Are un stil care nu doar că te convinge, dar te și face să îi iubești personajul, să trăiești alături de el fiecare moment. Și asta nu este tot, aș îndrăzni chiar să spun că, deși povestea îl include și pe celebrul Sherlock Holmes, interpretat (puțin cam fad) de Henry Cavill, Enola îl eclipsează complet grație charismei, curajului de a fi diferită și forței cu care se aruncă în orice situație.
Filmul începe într-un moment-cheie pentru parcursul protagonistei: ziua în care împlinește 16 ani și în care își pierde mama. După ce frații ei mai mari, Mycroft (Sam Claflin) și Sherlock (Henry Cavill), au plecat de-acasă, universul Enolei s-a rezumat doar la ea și la mama sa, la acea viață aproape lipsită de reguli, de griji, dar și la câteva secrete și planuri dezbătute mereu în spatele ușilor închise, lucruri pe care copila nu le-a înțeles niciodată. Până acum.
Dispariția neașteptată a Eudorei îi readuce pe Sherlock și Mycroft în locul în care au copilărie, cel din urmă fiind tutorele Enolei, un tradiționalist convins, deloc mulțumit de modul libertin în care fata a fost crescută și educată până acum. La polul opus este Sherlock, superstarul familiei, fratele pe care Enola întotdeauna l-a admirat, dar pe care îl știe numai prin prisma articolelor pe care le-a citit despre el și care, inițial, este destul de rezervat în ceea ce privește implicarea lui în problemele de familie.
Cu o mamă dispărută și doi frați care nu prea reușesc să se pună de acord în vreo privință, puștoaica își dă seama că a rămas singură pe front și că depinde numai de ea și de cunoștințele pe care le-a acumulat de-a lungul anilor pentru a descoperi misterul Eudorei. Înarmată cu o încredere și un entuziasm de neoprit, Enola calcă pe urmele lui Sherlock și se transformă într-un detectiv cu o intuiție fantastică, în încercarea de a afla ce s-a întâmplat cu mama ei. Misiunea ei, însă, nu e nici pe departe una ușoară, pentru că, pe măsură ce mai găsește o piesă din marele puzzle, jocul începe să se complice și chiar să devină unul foarte periculos.
Însă călătoria Enolei este de departe cea mai tare aventură posibilă, un spectacol pe care cred că îl veți urmări cu aceeași bucurie și cu aceeași satisfacție cu care l-am urmărit și eu. În plus, filmul este și un mic tablou social, o schiță a erei victoriene, cu toate regulile, normele, prejudecățile specifice epocii. La prima vedere, avem o fată care încearcă să-și găsească mama și să își dea seama de rolul ei în marea schemă a vieții, așa cum au făcut frații săi, însă, odată ce depășim primul strat al poveștii, realizăm că e mult mai mult de-atât. Șoaptele se înmulțesc, schimbarea se pregătește din umbră, reforma este pe cale să se producă. Transformarea Enolei merge în paralel cu transformarea societății.
Un alt element care ar merita punctat aici este și relația pe care o are protagonista cu frații ei. Dacă Sam Claflin reușește să creeze un Mycroft extrem de enervant, căruia chiar mi-am dorit să-i dau o palmă, Sherlockul lui Cavill nu m-a convins la fel de tare. Însă evoluția legăturii dintre Sherlock și sora lui mai mică se numără printre cele mai frumoase direcții ale filmului, despre care nu voi detalia acum, pentru că vreau să vă las pe voi să vă descoperiți modul în care ei ajung să se cunoască, să se descopere cu adevărat.
Finalul, departe de a fi unul surprinzător, este unul înduioșător și corect, care deschide cumva drumul pentru o continuare. O continuare pe care, sinceră să fiu, sper că Netflix deja o are în plan, măcar trecută pe undeva pe hârtie, pe lista producțiilor de care trebuie sa se apuce post-pandemie. Pentru că Enola Holmes merită, cu siguranță, o aventură mult mai mare de-atât!
Foto: Netflix
