„Hey, Bianca, ce e chestia aici? Tu nu scriai despre de-astea gen… filme și seriale?”
Umm, ba da. Și voi continua să fac asta. Nu vreau să privez pe nimeni de „bogata” mea cultură cinematografică. Dar, cum să vă spun, sunt nevorbită. Și mi-au mai spus și niște oameni că sunt super și că ar trebui să scriu mai des. Și mi s-a urcat la cap, vă dați seama, că mie mi se urcă foarte repede complimentele la cap. Mai ceva ca vinul și Cuba Libre.
Daaaa, eu până aici am făcut mișto de mine, simt nevoia să precizez. Acum gata, discutăm serios că nu se mai poate! Treaba e că de acum înainte, cu voia Bunuțului (adică a creierului meu suprasolicitat uneori), o să torn în fiecare săptămână ceva inspirațional aici, în secțiunea de blog a frumosului Moviecore. O să fie și cu filme, și cu seriale, și cu alte povești produse de mintea mea bolnavă. Adică ăsta-i planul inițial… să mă țin de o serie numită #TheUglyTruth, pentru că mie mi s-a luat de zâne cu o viață mai roz decât prevede norma și de prințișori cărora le iese totul minunat. Las’ că știu că viața e și frumoasă, dar e și nasoală. Avem și eclere cu fistic de la French Revolution, da’ și funcționari „mișto” la ANAF. Trebuie să existe un echilibru, nu? Deci aici ne vom ocupa cu echilibrul. Cu de toate. Să nu se supere nimeni.
I.
A, ba da. Cred că se vor supăra câteva persoane. Ăștia… influencerii ăștia închipuiți. Treaba e că eu nu mai pot cu ei. Dacă ați citit secțiunea de About Me (bine, n-ați citit-o, vă spun eu acum), atunci știți deja că lucrez de ceva timp în presă și am avut destul de timp să urmăresc evoluția unor lucruri. Și pe buneeeee că înțeleg fenomenul de influencereală. Una dintre cele mai bune prietene ale mele, Ștefana aka The Pretty Blossoms, este ceea ce se numește acum influencer. Doar că nu sparge ușile și nu începe să urle că e influencer. Nu are nevoie de asta, pentru că muncește deja de foarte multă vreme la contentul său și a reușit să își formeze o identitate. Pentru că a fost constantă și coerentă. Și a muncit, băi, nene, nu a pus o poză și două hashtag-uri pe net și gata, s-a lăudat că face content.
Pe lângă ea, sunt mulți alți oameni tari care da, sunt influenceri, dar nu își spun așa. E și un termen penibil, ca s-o zic pe-aia dreaptă. Problema e că oamenii ăștia care sunt pe bune au acum de suferit din cauza unor indivizi care au răsărit peste noapte și, undeva între 4K și 5K de followers pe Instagram, au cam uitat de respect și de bun simț. Nu, nu vorbesc din manualul de hatereală acum, revolta asta vine pe fondul unor povești pe care le-am auzit de la niște persoane foarte capabile și foarte talentate, care își bat capul prin agenții ca să facă proiecte mișto și apoi apar acești nobodies care se recomandă drept influenceri. Și bagă la înaintare niște pretenții și o aroganță total nejustificată. Și o comunitate. Măăăăăi, influencerule care ești tu influencer, să știi că n-au explodat niciodată vânzările unui brand că ai trântit tu o pozică pe internet. Și n-o să te ia nimeni în serios dacă tu apari de nicăieri și azi recomanzi un televizor, mâine o pungă de pufuleți, poimâine un ceas de la Longines. Că ce să vezi… dacă vreau un telefon nou, îl întreb pe omul acela care se ocupă de tehnologie și știe să-mi vorbească pe limba mea despre telefoane, în niciun caz nu mă conving o poză și un hashtag sec, fără un context în spate, să iau ultimul X, S, PIX Plus. Dacă vreau să merg în vacanță, păi mă uit la cineva care chiar călătorește des și îmi poate da niște informații sau îmi poate arăta niște locuri pe care nu le găsesc la primul search pe Google. Și tot așa.
Te-ai prins cum merge șmecheria? Da, perfect, pai ia exersează treaba asta cu modestia și apucă-te să înveți niște lucruri înainte să te bați cu pumnii în piept că ești influencer. Plusează cu niște coerență, că îți cam lipsește, și analizează ce te-ai face dacă ți s-ar lua jucăriile astea gen Instagram, Facebook, YouTube etc. Te-ai descurca așa… în viață? Ai avea niște skill-uri să construiești ceva cu mințișoara ta? Nu? Atunci las-o mai ușor momentan. Ok? Ok. Mersi!
II.
Buuun, deci ne-am lămurit cum stă treaba cu influencerii închipuiți? Perfect, pentru că aș vrea acum să trec la lucruri mai frumoase. Echilibru, da? Plec la TIFF, prieteni. Mă duc să văd niște filme frumoase, să mă îngraș vreo cinci kilograme pe la Cluj și să vin cu niște recomandări și povești mai de doamne-ajută de acolo.
E tare fain la TIFF și chiar sper să văd orașul plin de oameni care iubesc filmele. Știu că e dezbaterea aia (care mă termină psihic) între intelectuali și comerciali… care se agită mai ceva ca… dar stați că nu pot folosi această expresie pe internet. Da, măi, deci se ceartă lumea că filmele de festival nu atrag oameni în sala de cinema și că filmele comerciale sunt de cacao și nu au calitatea celor de festival. Și mă enervează, că mi se pare fix degeaba această polemică. Da, unele filme sunt mai bune, altele sunt mai proaste, dar fiecare cu gusturile sale până la urmă. E loc pentru toate, zău așa. Mie îmi plac și filmele comerciale, dar îmi place să merg și la TIFF pentru că găsesc acolo niște titluri de care nu ma lovesc așa… peste tot. Și niște documentare foarte, foarte bune. Plus că festivalul are acea secțiune numită Zilele Filmului Românesc, pentru că am mai spus-o aici și o voi repeta… vreau să văd filme românești. Vreau ca ele să fie promovate mai mult și mai bine. Și nu o zic din cine știe ce naționalism, că nu dau pe dinafară la acest capitol, o zic din perspectiva omului care iubește filmele care te prind, care transmit ceva. Și filmele românești încep să facă asta tot mai bine.
Așa că dacă nu ne vedem direct la TIFF, stați pe-aici și pe Alistmagazine.ro, pentru că o să vă țin la curent cu isprăvile mele de acolo până duminica viitoare. Totuși, sper că ne vedem acolo, că-i de poveste Clujul în această perioadă. Sunt atâtea de făcut și de văzut încât pe bune că n-aveți cum să vă plictisiți! 😀
III.
Știu că m-am lungit cu vorba, m-au supărat influencerii ăia și m-a luat valul, dar stați să vă mai zic o treabă. Săptămâna trecută s-a lansat filmul Solo: A Star Wars Story în cinematografe și am fost invitată de Cineforum România la JETAV Flight Trening, la un simulator de zbor. Gen… să văd și eu cum e să fii Han Solo și să pilotezi o treabă, o șmecherie acolo. Despre film am povestit deja aici, iar despre abilitățile mele de a pilota un avion… mda, mai bine că nu m-am făcut pilot. 😀 N-am prăbușit eu avionul ăla de la simulator, dar nici mult nu o mai duceam cu el. Și de aterizat oricum am luat-o ușurel pe lângă pistă, deci ce să zic, să se descurce Solo cu Millennium Falcon dacă e așa deștept!
No Comments