Au fost multe momente în care m-am simțit intimidată, lipsită de importanță, prea mică pentru a face sau a schimba ceva. Și poate că nu-mi amintesc foarte clar toate detaliile contextelor, dar am reținut exact felul în care m-am simțit de fiecare dată. NEPUTINCIOASĂ. Neputincioasă este cuvântul care ar descrie corect starea mea din momentele respective.
Atunci când profesoara de matematică s-a gândit să facă mișto de mine când am ieșit la tablă pentru prima dată de când îmi pusesem ochelarii (ca să detaliez puțin, că e amuzantă povestea, eu m-am dus în clasa a șasea la un control doar ca să scap de un test, convinsă că vederea mea e brici, și am aflat că, de fapt, aveam o miopie care nu era deloc mică – imaginați-vă drama acum!). Atunci când persoane foarte dragi mie îmi spuneau să nu mai visez la cai verzi pe pereți și să fiu mulțumită cu ceea ce am, să nu mă mai chinui să fac mai mult, pentru că oricum „e foarte greu să reușești”. Atunci când niște bullies din cartier s-au gândit să facă un cerc în jurul meu și să mă intimideze, pentru că eram micuță și lipsită de apărare. Atunci când traversam în fugă, printre mașini, pe cealaltă parte a străzii, pentru că niște muncitori de duzină, șantieriști cu un vocabular pe care nu cred că e nevoie să vi-l descriu, s-au apucat să discute în gura mare despre ce mi-ar face mie. Atunci când oamenii îmi spuneau: „da, că tu ești fată și nu poți să…”.
Cred că foarte multă vreme am încercat să le demonstrez altora că pot, că merit, că știu, că am toate resursele pentru a face absolut orice mă taie pe mine capul, fără să mă ajute sau să mă împingă cineva de la spate. Am vrut să-i impresionez, să-i fac să spună: „wooow, uite câte a făcut/face fata asta!”. Am uitat să mai spun „nu”și am început să le fac pe toate, mai multe, tot mai multe, că doar nu era să las pe cineva să creadă că nu pot. Da, am putut, dar nu era necesar. Pentru c-am ajuns în prag de burnout. Și ce, credeți că a meritat? Nooope. Deloc. Ca să citez o femeie foarte înțeleaptă, și anume bunica mea, „nimeni nu o să-ți ridice vreodată statuie”. Și vorba aia, dacă nu te alegi MĂCAR cu o statuie, de ce să îți irosești energia pentru a fi pe placul tuturor? De ce să nu faci tot posibilul ca să fii tu fericit, liniștit, împăcat, înainte de oricine și orice altceva?
„Ehm, hei, Bianca, ai deviat puțin de la subiect!” 😀
Da, am deviat, dar numai puțin de tot. Pentru că introducerea asta lungă cât o zi de post are legătură cu povestea About Us, concertul care se va întâmpla pe 21 septembrie, la Arenele Romane din București. Conceptul din spatele lui este unul foarte fain, pentru că fiecare dintre cele trei nume (Vama, Irina Rimes și Robin & The Backstabbers) din line-up va vorbi despre intimitate, dragoste, curaj, despre a fi tu însuți și a nu respecta normele societății. About Us e despre spectator, dar și despre artiști. About Us e despre intimitate, despre a te simti bine în pielea ta, despre confortul pe care-l găsești în muzică. E despre o lume cool, smart, a oamenilor pe care-i recunoști dintr-o privire. Îmi place la nebunie că este un show care face un manifest din line-up-ul său, militând pentru egalitatea de șanse. Și îmi place că, pe lângă acest concept empowering, organizatorii plănuiesc să lanseze și prmul e-book dedicat unui concert, în care 100 de femei fac mărturisiri încărcate de emoție despre ele. Va fi și povestea mea acolo, așa că de-abia aștept să văd rezultatul final.
Până atunci însă, eu vă dau întâlnire la About Us, să-i ascultăm împreună pe Vama, Irina Rimes și Robin & The Backstabbers la Arenele Romane, pe 21 septembrie (începând cu ora 18:00). Biletele pot fi deja achiziționate din reteaua magazinelor Flanco, Orange, Vodafone și, online, pe iabilet.ro, așa că hurry up, înainte să se dea mai ceva ca pâinea caldă!
Ne vedem la concert!
