Am fost aseară la Wonder (din 29 decembrie în cinematografele din toată ţara) şi am ieşit cu zâmbetul pe buze şi… şi nişte lacrimi uscate în colţul ochilor. Pentru că da, e o poveste la care plângi (bine, ideal ar fi să nu începi după primele 15 minute, ca mine, dar eu sunt o miorlăită, nu mă pun la socoteală! :D), râzi, te bucuri, treci prin toate emoţiile posibile.
Wonder: „When given a choice between being right and being kind, choose kind.”
Cred că Wonder nu este un film pe care să-l critici. E doar un film pe care trebuie să-l vezi şi să-l asculţi, pentru că mesajul său e unul foarte frumos şi chiar sănătos pentru o societate în care, din păcate, încă se tolerează sau se ţine sub preş problema bullying-ului. Au venit mulţi părinţi şi copii la cinema şi chiar sper că, la final, au rămas măcar cu una dintre cele mai înţelepte replici din film: „When given a choice between being right and being kind, choose kind.”
Wonder este aventura unei minuni de copil, Auggie Pullman (Jacob Tremblay), care, deşi s-a născut cu un chip diferit de al celorlalţi, reuşeşte să îi cucerească pe toţi cu inima lui mare, inteligenţa sclipitoare şi un simţ al umorului cu totul special. Auggie s-a născut într-o familie care i-a dedicat toată atenţia din lume şi, până la un punct, părinţii, Isabel (Julia Roberts) şi Nate (Owen Wilson), şi sora lui, Via (Izabela Vidovic, o altă tânără actriţă care merită urmărită de acum încolo), au fost singurul univers pe care l-a cunoscut el. Un univers al iubirii şi al acceptării, în care nimeni nu judecă, nu jigneşte şi nu vorbeşte urât cu celălalt. Însă Auggie a crescut acum şi e timpul să dea cu ochii de realitate, mai exact, de şcoală, pentru că nu poate studia acasă la nesfârşit.
Prima zi de şcoală se transformă într-un eveniment emoţionant, care mobilizează întreaga familie – scena în care Isabel îl priveşte mergând spre clasă („Please God make them be nice to him!”) e una dintre cele mai puternice din tot filmul. Dar copiii nu sunt pregătiţi pentru Auggie şi, în scurt timp, el devine ţinta tuturor atacurilor. Numai că regizorul şi scenaristul Stephen Chbosky nu îl lasă pe Auggie să se transforme într-o victimă şi nici nu insistă asupra momentelor tensionate mai mult decât e cazul. Şi bine face, pentru că filmele cu astfel de drame ajung să manipuleze prea mult emoţiile spectatorului, care se concentrează exclusiv asupra tragediei personajului, uitând de poveste, de pelicula în sine.
Stephen Chbosky, de la The Perks of Being a Wallflower la Wonder
Departe de a avea accentele unui film de artă ca The Perks of Being a Wallflower, probabil cel mai interesant şi îndrăzneţ film al lui Chbosky, Wonder rămâne o poveste frumoasă, care îţi dă încredere în oameni şi în viaţă, în general. Regizorul compune aventura lui Auggie din mai multe perspective, dintre care cea mai complexă mi s-a părut cea a Viei, sora lui mai mare, o adolescentă care, deşi tânjeşte după atenţie, a acceptat cu multă maturitate faptul că părinţii săi gravitează în jurul lui Auggie. Vidovic ştie să transmită foarte bine emoţiile acestui personaj şi nu degeaba spuneam mai sus că este una dintre tinerele actriţe pe care trebuie să stăm cu ochii în perioada următoare. Cât despre Jacob Tremblay… de când l-am văzut în Room, am devenit cea mai mare fană a lui. Am urmărit emisiuni şi interviuri cu el, l-am văzut şi în Shut In şi în Burn Your Maps – un alt film pe care vi-l recomand cu încredere – şi mi-am dat seama că, pur şi simplu, puştiul acesta simpatic are o tonă de talent în absolut fiecare moleculă. În Wonder, face echipă bună cu Noah Jupe, pe care cred că îl ştiţi deja din Suburbicon, în rolul lui Jack Will, şi cu Millie Davis, în rolul lui Summer, însă prietenia lor nu e lipsită de teste şi de provocări.
Pe lângă povestea lui Auggie şi personajele din jurul său, mi-a plăcut mult felul în care Stephen Chbosky a ales să expună două modele parentale complet opuse, lăsându-i pe spectatori să tragă singuri concluziile… bine, ajutaţi puţin şi de privirea plină de înţeles a lui Mr. Tushman (Mandy Patinkin), directorul şcolii. Primul este cel urmat de părinţii lui Auggie, care şi-au încurajat copilul să fie ce îşi doreşte şi să treacă peste complexele unui chip diform, însă pe cel de-al doilea o să vă las să îl descoperiţi în film, pentru că are o foarte mare legătură cu modul în care, încă din copilărie, sunt transmise şi asimilate valori ca empatia, generozitatea, respectul sau compasiunea.
La începutul lunii, când am scris aici despre lansările din decembrie, am spus că Wonder va fi povestea mea preferată. Şi mă bucur să văd că am avut dreptate în privinţa sa. Iar dacă ar fi să aleg un singur lucru cu care aş vrea să plece orice persoană de la film, acela ar fi că avem (o foarte mare) nevoie de valorile despre care aminteam mai sus: de empatie, de generozitate, de respect, de compasiune. Valori cu care să înlocuim lucrurile urâte, stresul, jignirile şi privirile încruntate. Iar treaba asta e valabilă pentru toţi: şi pentru cei mari, şi pentru cei mici. 🙂
Wonder e distribuit în România de Vertical Entertainment şi a avut premiera pe 29 decembrie. #ChooseKind
Sursa foto: www.outnow.ch
No Comments